Cassation dismissed; loan contract upheld after failed challenge to rescind fictitious USD 72,000 agreement
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse as unfounded, thereby upholding the lower courts' decisions that rejected the claimant's action to resolve a loan contract, leaving the commercial relationship intact and ordering the appellant to pay court costs. The dispute involved a challenge by an individual, acting as the administrator of a debtor company, against two defendants to rescind a 2001 notary-authenticated loan agreement for USD 72,000, alleging the transaction was fictitious. The court ruled decisively that none of the grounds for cassation under Article 304 of the Code of Civil Procedure were met, noting that prior related actions regarding the nullity or fictitious nature of the same contract had already been dismissed, and the appellant failed to provide conclusive evidence that the loan did not exist or was invalid.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 274 C. proc. civ; Cassation dismissed; loan contract upheld after failed challenge to rescind fictitious USD 72,000 agreement: The dispute involved a challenge by an individual, acting as the administrator of a debtor company, against two defendants to rescind a 2001 notary-authenticated loan agreement for USD 72,000, alleging the transaction was fictitious. The court ruled decisively that none of the grounds for cassation under Article 304 of the Code of Civil Procedure were met, noting that prior related actions regarding the nullity or fictitious nature of the same contract had already been dismissed, and the appellant failed to provide conclusive evidence that the loan did not exist or was invalid.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for ordering the appellant to pay court costs.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 8 iunie 2004, reclamantul B.N. a chemat în judecată pe pârâții T.C. și SC G.N. SRL Priseaca, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de împrumut din 10 octombrie 2001, pentru suma de 72.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei de 2.212.560.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 541 din 3 septembrie 2004, Tribunalul Olt a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 1331 din 18 ianuarie 2005, a respins apelul reclamantului.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești reclamantul a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, întrucât împrumutul respectiv era fictiv.
Recursul declarat de reclamant este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Examinând susținerile pe care reclamantul le reiterează prin recursul de față, în raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea dispune casarea hotărârii atacate.
În speță, raporturile comerciale dintre părți s-au derulat potrivit contractului de împrumut autentificat, pentru suma de 72.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei în sumă de 2.212.560.000 lei, din care rezultă că reclamantul, în calitate de administrator al societății ce trebuia să restituie datoria, este parte în contractul respectiv.
Pe de altă parte, așa cum corect a reținut și instanța de apel nu s-au făcut dovezi concludente privind faptul că împrumutul ar fi fost fictiv, cum afirmă reclamantul prin recursul său, susțineri ce au fost înlăturate corespunzător prin hotărârea atacată, întrucât reclamantului i-au mai fost respinse și acțiunile privind nulitatea contractului de împrumut pe lipsa consimțământului (dosar 1730/2000), precum și fictivitatea acestuia (dosar 2175/2003).
Astfel că recursul reclamantului se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.
Având în vedere această soluție, recurentul va fi obligat, conform art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.N., împotriva deciziei nr. 2 din 18 ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Obligă pe recurent să plătească suma de 25.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 21 iunie 2005.