Appeal for modification dismissed for failure to cite valid grounds, upholding award of legal interest on refunded auction price
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's (the defendant's) appeal, rendering the decision irrevocable and leaving in force the Court of Appeal's judgment that ordered the defendant to pay the claimant legal interest and litigation costs. The dispute concerned a civil commercial action by a private limited company against the State Revenue Directorate, seeking payment of statutory interest accrued on a principal sum that was refunded after a judicially annulled public auction for a real estate property. While the first-instance court had dismissed the claim, the appellate court reversed that decision, holding that the defendant was liable for full reparation of the prejudice, including lost benefits, under Article 998 of the Civil Code. The final court held the appeal unfounded on procedural grounds, noting that the appellant failed to articulate specific grounds for modification as required by Articles 304(6)-(10) of the Code of Civil Procedure, and no ex officio grounds for nullity under Article 306(2) were present.
Legislator headnote
AI generatedart. 998 C. civ, art. 304 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Appeal for modification dismissed for failure to cite valid grounds, upholding award of legal interest on refunded auction price: Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că intimata pârâtă avea obligația de a răspunde prin repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamantei, respectiv nu numai prejudiciul efectiv ci și beneficiul nerealizat, respectiv suma pentru care s-a admis acțiunea, întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 998 C. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC M. SRL Tulcea, a chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. Tulcea, pentru ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată să îi plătească suma de 619.782.818 lei, reprezentând dobânda legală stabilită la nivelul taxei de scont a B.N.R. pe perioada 29 august 2000 – 31 decembrie 2001, cu cheltuielile de judecată aferente.
În susținerea pretențiilor sale reclamanta a precizat că la data de 29 august 2000, pârâta a organizat o licitație publică și s-a adjudecat imobilul din Tulcea, Uzina de Vinificație și terenul aferent la prețul de 1.111.600.000 lei și 339.936.000 lei, iar procesul verbal de licitație și formele de executare silită au fost ulterior anulate prin hotărâre judecătorească. La restituirea prețului, pârâta nu i-a virat și dobânda legală, motiv pentru care a acționat-o în instanță.
Judecătoria Tulcea, prin sentința nr. 680 din 10 martie 2004 a respins acțiunea reclamantei, reținând că deși în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă, din concluziile acesteia nu rezultă care este cuantumul dobânzii legale, iar, pe de altă parte, prețul stabilit s-a achitat în rate.
Apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a fost admis de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia nr. 178/ COM din 17 mai 2004. A fost schimbată în tot hotărârea instanței de fond și s-a admis acțiunea reclamantei, pârâta fiind obligată la plata sumei de 673.784.516 lei daune și 35.088.656 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că intimata pârâtă avea obligația de a răspunde prin repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamantei, respectiv nu numai prejudiciul efectiv ci și beneficiul nerealizat, respectiv suma pentru care s-a admis acțiunea, întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 998 C. civ.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta D.G.F.P. Tulcea a declarat recurs susținând că decizia recurată nu are temei legal și a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului reclamantei.
În motivarea recursului pârâta a invocat prevederile art. 1 din O.G. nr. 9/2000 și a susținut că raporturile acesteia juridice sunt de natură financiară, că beneficiarul sumei de 1.542.150.649 lei nu a fost D.G.F.P. Tulcea, ci au fost stinse debite ale SC V.B. SA Tulcea, susținând că nu se justifică nici obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul pârâtei este nefondat.
Recurenta a indicat în mod generic temeiul de drept al cererii sale de recurs, prin trimiterea la prevederile art. 299-316 C. proc. civ.
A solicitat însă să se modifice hotărârea recurată. Ori, modificarea unei hotărâri judecătorești se poate cere pentru motivele de nelegalitate, prevăzute la punctele 6-10 al art. 304 C. proc. civ.
În motivarea recursului său pârâta nu se circumscrie nici unei situații de la punctele 6-10 ale articolului respectiv.
Cum din analiza motivelor recursului pârâtei nu rezultă nici existența unor împrejurări de natura celor prevăzute la art. 306 (2) C. proc. civ., care să poată fi luate în analiză din oficiu, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtei se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D.G.P.F. Tulcea, împotriva deciziei nr. 178/ COM din 17 mai 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 iunie 2005.