Jurisdictional conflict over possessory eviction of commercial assets: commercial vs. civil court competence for merchant parties
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the defendant commercial company as unfounded, thereby upholding the Appellate Court’s decision that assigned the case to the Commercial Section of the County Court. The dispute concerned a jurisdictional conflict between civil and commercial courts regarding a possessory action for eviction filed by a plaintiff commercial company against a defendant commercial company and an individual; while the initial trial court referred the matter to the civil bench and the subsequent court of first instance referred it back to the commercial bench, the appellate court finally determined that the case fell under commercial jurisdiction because the parties were merchants and the subject matter involved assets forming part of a commercial fund. The decisive legal basis relied on the mandatory nature of jurisdictional norms and the principle that when parties possess commercial status and the litigation involves non-pecuniary claims related to commercial assets, the subject matter is inherently commercial, rendering the appellant’s argument for civil jurisdiction irrelevant.
Legislator headnote
AI generatedart. 22 C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ; Jurisdictional conflict over possessory eviction of commercial assets: commercial vs. civil court competence for merchant parties: Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta SC S. SRL Bacău a declarat recurs, întemeiat pe art. 22 C. proc. civ., fără a invoca nici unul din motivele de nelegalitate conceptualizate în art. 304 din același cod.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 28 iunie 2004, reclamanta SC A.F. SA Bacău, în contradictoriu cu pârâții SC S. SRL Bacău și M.Ș., a investit instanța de judecată cu acțiune posesorie, solicitând evacuarea acestora din urmă.
Prin sentința nr. 1589 din 27 octombrie 2004, Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului invocată de pârâta SC S. SRL și a declinat competența soluționării în fond a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în raport de obiectul litigiului, cauza are natură civilă, competența soluționării în fond revenind judecătoriei.
Judecătoria Bacău, prin sentința nr. 816 din 7 februarie 2005, a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei, a declinat competența soluționării în fond a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău și a sesizat instanța competentă a pronunța regulatorul de competență.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în raport de obiect și părți, instanța de judecată a fost investită cu o cerere de natură comercială, neevaluabilă în bani, de competența tribunalului.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 6 din 27 aprilie 2005, a stabilit în favoarea Tribunalului Bacău competența soluționării în fond a cauzei menționate.
În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut că cele două capete de cerere, cu referire la acțiunea posesorie și evacuarea, sunt neevaluabile în bani, părțile au calitatea de comerciant, iar bunurile fac parte din fondul de comerț.
În consecință, cauza aparține jurisdicției comerciale și nu celei civile.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta SC S. SRL Bacău a declarat recurs, întemeiat pe art. 22 C. proc. civ., fără a invoca nici unul din motivele de nelegalitate conceptualizate în art. 304 din același cod.
În motivarea căii de atac exercitate, pârâta a reiterat susținerile din întâmpinările privind excepția de necompetență materială a tribunalului, în sensul că:
- acțiunea posesorie cu care a investit instanța de judecată este o acțiune reală imobiliară, care ocrotește posesia bunurilor, competența de soluționare revenind judecătoriei de la locul situării imobilului;
- faptul că bunurile fac parte din fondul de comerț este irelevant în cauză.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Normele de competență, astfel cum au fost stabilite de legea procesual civilă, au caracter imperativ, astfel că este nulă orice hotărâre dată cu nesocotirea lor.
În cauză, prin regulatorul de competență pronunțat de Curtea de Apel Bacău competența soluționării în primă instanță a cauzei menționate a fost corect stabilită, reținându-se că litigiul este supus jurisdicției comerciale.
De altfel, însăși recurenta nu contestă calitatea de comerciant a părților și apartenența bunurilor la fondul de comerț, cu referire la acest din urmă aspect invocând nerelevanța juridică, fără însă a arăta temeiul legal pentru care în acest caz nu se aplică regulile generale de stabilire a competenței materiale.
Totodată, acesta nici nu a invocat nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute în art. 304 C. proc. civ. și nici nu a formulat critici susceptibile a fi încadrate, conform art. 306 alin. (3) din același cod, în cazurile de casare sau modificare conceptualizate în textul menționat.
În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC S. SRL Bacău, împotriva sentinței civile nr. 6 din 27 aprilie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 iunie 2005.