Carrier liability for cargo loss due to missing seals during rail transport and admissibility of reconventional claim against multiple defendants
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) dismissed the appeals filed by two defendants, thereby upholding the Court of Appeal’s decision that held the railway carrier liable for the full value of missing diesel fuel. The dispute concerned a commercial transport claim where the claimant sought compensation for goods lost during transit, and one defendant had separately sought payment for transport tariffs via a reconventional claim, which was rejected as inadmissible. The decisive legal basis was the regulation governing rail freight, specifically provisions stipulating that a carrier who receives goods without objection is liable for their integrity throughout the entire journey; the Court found that missing seals at the unloading point constituted a violation of the transport event, confirming the carrier's liability for losses occurring during transit, and the reconventional claim failed to meet procedural requirements for opposition against other parties.
Legislator headnote
AI generatedart. 119 C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ; Carrier liability for cargo loss due to missing seals during rail transport and admissibility of reconventional claim against multiple defendants: Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în ceea ce privește recursul SC P. SA Ploiești, corect instanțele au respins cererea reconvențională a acestei pârâte pentru suma (modică, de altfel) de 154.986 lei, întrucât nu au fost îndeplinite condițiile art. 119 C. proc. civ., cererea fiind formulată în contradictoriu cu celelalte pârâte și nu în raport de pretențiile reclamantei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 mai 2003, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Bacău a chemat în judecată pe pârâtele C.F.R. M. SA, sucursala Marfă SA Iași, SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. SA București, sucursala Petrobrazi pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, în raport de culpa fiecăreia, să se dispună obligarea la plata sumei de 6.122.516 lei contravaloare motorină constatată lipsă, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta SC P. SA Ploiești a formulat o cerere reconvențională, solicitând obligarea pârâtei în culpă la plata sumei de 154.986 lei tarife de transport.
Prin sentința civilă nr. 3454 din 28 octombrie 2003, Tribunalul Prahova a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, și cererea reconvențională formulată de SC P., ca inadmisibilă.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 94 din 3 februarie 2004, a admis apelul reclamantei, a schimbat hotărârea instanței de fond în parte, în sensul că, a admis acțiunea și a obligat pe pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Marfă Iași la plata sumei de 6.122.516 lei contravaloare marfă lipsă la destinație și 855.802 lei cheltuieli de judecată, menținând restul dispozițiilor privind respingerea acțiunii față de celelalte pârâte. Totodată a fost respins apelul pârâtei SC P. SA Ploiești.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești au declarat recurs pârâtele SC P. SA Ploiești și C.F.R. M. SA, sucursala Iași.
Prin recursul său pârâta SC P. SA Ploiești a solicitat, în esență, admiterea cererii sale reconvenționale pentru suma de 154.986 lei taxă de transport.
Prin recursul său pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Iași a solicitat, în esență, respingerea acțiunii reclamantei în ceea ce o privește, întrucât lipsa nu s-a produs pe timpul transportului, ci provine de la expeditor.
Recursurile sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în ceea ce privește recursul SC P. SA Ploiești, corect instanțele au respins cererea reconvențională a acestei pârâte pentru suma (modică, de altfel) de 154.986 lei, întrucât nu au fost îndeplinite condițiile art. 119 C. proc. civ., cererea fiind formulată în contradictoriu cu celelalte pârâte și nu în raport de pretențiile reclamantei.
În ceea ce privește recursul declarat de C.F.R. M. SA, sucursala Iași, se reține că în mod corect prin hotărârea ce se atacă s-a făcut aplicațiunea prevederilor art. 82.1 și art. 83.1 din Regulamentul de Transport, calea ferată care a primit fără obiecțiuni la transport marfa cu scrisoarea de trăsură răspunde de integritatea acesteia pe întregul parcurs până la eliberare.
Cum, în speță, transportul de marfă în discuție a sosit cu raport de eveniment nr. 52 din 19 decembrie 2002, menționat în procesul verbal de constatare a lipsurilor nr. 154/2002, cu sigilii lipsă la gura de descărcare, corect a fost antrenată răspunderea cărăușului pentru lipsurile de marfă produse pe timpul transportului sosit violat.
În consecință, recursurile declarate în cauză nu întrunesc niciuna dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., urmând a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de SC P. SA Ploiești și C.F.R. M. SA, sucursala Iași împotriva deciziei nr. 94 din 3 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 iunie 2005.