Assumption of pre-2002 fuel acquisition debt by successor entities under Emergency Government Ordinance No. 78/2002

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 23 iunie 2003, reclamanta SC T. SA, sucursala E. Borzești, a chemat în judecată pârâtele C.L.O. și SC E. SRL, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligate în solidar la plata sumei de 6.145.305.890 lei, reprezentând debit neachitat pentru costurile aferente ratelor de capital la creditele angajate pentru finanțarea achiziționării de combustibil tehnologic, anterior datei de 31 mai 2002.

În susținerea pretențiilor reclamanta a arătat că prin H.G. nr. 104 din 7 februarie 2002, privind transmiterea unor contoare electrice de termoficare din domeniul privat al Statului și din patrimoniul SC T. SA, în domeniul public al unor unități administrativ teritoriale și în administrarea C.L. ale acestora, s-a transmis de la reclamantă către pârâta C.L.O. activul C.E.T. componentă a sucursalei E. Borzești.

Prin O.U.G. nr. 78 din 13 iunie 2002 art. 4 alin. (1) s-a prevăzut că ratele de capital și costurile aferente creditelor angajate de către reclamantă pentru achiziționarea combustibilului tehnologic anterior datei de 31 mai 2002 necesar societăților nou înființate, vor fi suportate integral de către acestea și vor fi plătite de SC T. SA în calitate de parte în contractele de derulare.

În baza aceluiași act normativ, pârâta C.L.O. a preluat pe bază de protocol de predare-primire activul și pasivul aferent acestei centrale și a înființat SC E. SRL aflată în administrarea C.L. În acest protocol au fost incluse și sumele aferente creditelor, precum și termenele de rambursare însă pârâtele nu au respectat graficele de plăți.

Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2729 din 29 octombrie 2003, a respins acțiunea ca nefondată.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 78 din 13 iunie 2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 643/2002.

Astfel din probele administrate rezultă că combustibilul tehnologic a fost achiziționat anterior datei de 31 mai 2002, și că reclamanta ar fi predat pârâtelor combustibilul necesar procesului de producție cu atât mai mult cu cât SC E. SRL, imediat după înființare a încheiat contract de livrare cu furnizoarea SC D.N. SA.

Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta criticile privind modul eronat în care au fost interpretate dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2002.

Astfel, prin creditele externe garantate de M.F., în valoare totală de 426.500.000 dolari S.U.A. a achiziționat păcură și gaz metan care au fost consumate anterior datei de 31 mai 2002. Factura fiscală din 31 decembrie 2002, în valoare de 6.145.305.890 lei se referă tocmai la costurile aferente acestor credite corespunzătoare cantităților livrate la T. Borzești din care pentru centrală revine o cotă de 44,4 %.

Combustibilul astfel consumat urma să fie achitat de succesorii cu titlu universal al centralei de cogenerare, costurile aferente creditelor urmând a fi înregistrate în evidența contabilă a persoanei juridice ce a preluat centrala de termoficare.

Instanța de control judiciar a dat o altă interpretare O.U.G. nr. 78/2002, reținând că art. 2 a prevăzut și modalitățile de împărțire a activelor și pasivelor cu o reglementare specială în ceea ce privește situația ratelor de capital și costurilor aferente creditelor angajate de SC T. SA, pentru combustibilul achiziționat anterior datei de 31 mai 2002.

Sintagma „necesar societăților comerciale înregistrate conform art. 1” a fost interpretată de instanța de apel în sensul de necesar contractelor termoelectrice ce urmează să fie preluate de societățile comerciale nou înființate, neavând relevanță faptul că obligația de plată nu a fost cuprinsă în protocolul de predare-primire.

Aceste argumente au stat la baza pronunțării deciziei nr. 168 din 28 iulie 2004, prin care apelul a fost admis, sentința civilă criticată fiind schimbată în tot și pe fond admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Cu petiția înregistrată la data de 15 septembrie 2004, pârâtele au declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel se susține că s-a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 78/2002, potrivit căruia activele și pasivele aferente centralelor termice supuse divizării înregistrate în evidența contabilă până la data de 31 mai 2002 se preiau în evidențele contabile ale societăților nou înființate.

Materializarea acestor dispoziții s-au făcut în mod concret prin protocolul încheiat, care este convenția părților.

Recursul este fondat.

Problema de drept dedusă judecății este aceea dacă creditele angajate de reclamantă pentru aprovizionarea cu combustibil sunt transmise de drept pârâtelor prin dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 78 din 13 iunie 2002.

Din economia acestui text rezultă că numai ratele de capital aferente creditelor angajate de reclamanta-intimată pentru finalizarea achiziționării combustibilului tehnologic anterior datei de 31 mai 2002 necesar societăților comerciale nou înființate, vor fi suportate de către acesta.

Art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 78/2003 a fost modificat prin Legea nr. 643/2002, în sensul condiției achiziționării combustibilului tehnologic, anterior datei de 31 mai 2002.

Justificat instanța de fond a apreciat că pretențiile recurentei-reclamante trebuie analizate funcție de condițiile impuse de lege respectiv ca combustibilul tehnologic să fi fost achiziționat anterior datei de 31 mai 2002 și că bunul achiziționat din credit să fie necesar societății nou înființate.

Cum din probele administrate a rezultat că nici una din aceste condiții nu a fost îndeplinită, instanța de apel a apreciat în mod eronat că actul normativ a prevăzut în mod expres cine va suporta costurile.

Față de cele arătate, Înalta Curte apreciază că hotărârea criticată a fost dată cu încălcarea legii, respectiv O.U.G. nr. 78/2002, aprobată prin Legea nr. 643/2002, astfel că văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.L.O. și de SC E. SRL Onești, împotriva deciziei nr. 168 din 28 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinței nr. 2729 din 29 octombrie 2003 al Tribunalului Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 2 iunie 2005.