Moral damages for professional reputation harm in shareholder withdrawal registration: requirement of proof of certain and real non-patrimonial injury
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's cassation appeal as unfounded, thereby upholding the appellate decision that had previously rejected her claim for moral damages. The dispute concerned a shareholder who, after withdrawing from a limited liability company, sought moral damages based on the allegation that the company's failure to register her withdrawal at the Trade Register endangered her professional career and reputation as a securities agent. The court held that the appeal lacked merit because the lower court's reasoning, though brief, was not contrary to law or lacking in necessary explanations; the appellant failed to demonstrate a certain and real non-patrimonial injury, relying instead on speculative risks and changing damage quantifications without justification. Legally, the court applied the standards of Article 304(7) and (9) of the Code of Civil Procedure to reject arguments regarding defective motivation and erroneous application of law, confirming that the burden of proving the existence and extent of moral damages rests with the claimant and that the claimed prejudice remained hypothetical.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 7 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ; Moral damages for professional reputation harm in shareholder withdrawal registration: requirement of proof of certain and real non-patrimonial injury: The dispute concerned a shareholder who, after withdrawing from a limited liability company, sought moral damages based on the allegation that the company's failure to register her withdrawal at the Trade Register endangered her professional career and reputation as a securities agent. The court held that the appeal lacked merit because the lower court's reasoning, though brief, was not contrary to law or lacking in necessary explanations; the appellant failed to demonstrate a certain and real non-patrimonial injury, relying instead on speculative risks and changing damage quantifications without justification. Legally, the court applied the standards of Article 304(7) and (9) of the Code of Civil Procedure to reject arguments regarding defective motivation and erroneous application of law, confirming that the burden of proving the existence and extent of moral damages rests with the claimant and that the claimed prejudice remained hypothetical.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the statutory grounds for the cassation appeal, which the court analyzed and dismissed as unfounded in its decision.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2138 din 7 aprilie 2000 a Tribunalului București, secția comercială, a fost respinsă acțiunea SC E.B.A. SRL București prin care solicitase excluderea asociatei R.O. din societate, fiind admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă în sensul obligării reclamantei la înregistrarea actului adițional autentificat sub nr. 31354 din 19 iulie 1993 la O.R.C., act prin care pârâta reclamantă se retrăsese din societate.
Cererea pârâtei de a fi obligată reclamanta la daune moratorii și daune morale a fost respinsă.
Apelul declarat de pârâta reclamantă împotriva acestei sentințe pe aspectul neacordării daunelor solicitate a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 16/ A din 21 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, reținându-se că apelanta nu a făcut dovada unui prejudiciu cert și real pentru acordarea daunelor morale, neprobând că i-a fost pusă în pericol cariera profesională.
În ce privesc daunele moratorii, instanța a reținut că ele nu pot fi acordate decât în situația întârzierii debitorului în executarea unei obligații de „a da” nu și pentru obligația de „a face”, care atrage daune cominatorii, necerute de apelantă.
Nemulțumită de această decizie pârâta reclamantă R.O. a declarat recurs numai în ceea ce privește daunele morale neacordate, solicitând modificarea hotărârilor pronunțate pe acest aspect, invocând motivele de recurs prevăzute în art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta apreciază că motivarea instanței de apel este laconică pe aspectul respingerii daunelor morale și în același timp, făcută cu aplicarea greșită a legii, atunci când apreciază că nu a făcut dovada unui prejudiciu cert și real în cazul daunelor morale, cerințe impuse pentru prejudiciul material ce nu formează obiectul litigiului, confuzia instanței fiind evidentă.
În argumentarea cererii sale pentru acordarea daunelor morale, recurenta face precizări legate de profesia sa, agent de valori mobiliare, și cerințele impuse de Legea nr. 52/1994, lege ce impune condiții stricte profesionale, existând incompatibilități între calitatea de administrator al unei societăți și această profesie, fiind expusă de reclamantă sancționării sale fie cu amendă de 50 milioane lei, fie cu suspendarea sau retragerea autorizației, toate implicând pierderea bunului său renume.
De asemenea, recurenta critică decizia din apel pentru omisiunea de a-i fi analizată critica privind acordarea cheltuielilor de judecată la fond, prea mici în raport de cuantumul real suportat și de complexitatea și durata procesului.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În speță, chiar recurenta recunoaște că decizia din apel este motivată pe aspectul ce formează obiectul recursului, dar laconic, neacordarea daunelor morale fiind motivată în doar două fraze.
Este adevărat că prin formularea unei fraze instanța de apel face referire la realitatea și certitudinea prejudiciului, ceea ce ar crea confuzia cu daunele materiale, ce nu formează obiectul litigiului, dar în ansamblul său, motivarea pe aspectul daunelor morale este corectă, instanța reținând că pârâta nu a dovedit că i-a fost pusă în pericol cariera profesională, prejudiciul pretins fiind doar ipotetic, cuantumul său fiind modificat pe parcursul fazelor procesuale, fără a se justifica această modificare (60.000.000 lei la 11 noiembrie 1997, 150.000.000 lei la 24 septembrie 1999 și apoi 180.000.000 lei la 6 aprilie 2000).
Nejustificată este și critica privind greșita aplicare a legii, deoarece recurenta nu precizează ce norme de drept au fost încălcate, invocarea unor criterii stabilite într-o altă speță de o altă instanță în evaluarea unui prejudiciu nepatrimonial, neacoperind cerințele impuse de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În ceea ce privește cea de-a treia critică, din încheierea din 14 ianuarie 2002, a instanței de apel, când apelul a fost dezbătut în fond, nu rezultă că apelanta și-a mai susținut și această critică, iar din actele dosarului, rezultă că pârâta nu a probat decât plata taxei de timbru, nu și onorariul avocatului la fond, așa încât instanța de fond s-a pronunțat în limita probelor pe acest aspect, existente în dosar.
În consecință, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta R.O. împotriva deciziei nr. 16/ A din 21 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2005.