Civil versus commercial jurisdiction for patent exploitation royalties owed by a merchant to an inventor
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the commercial society's appeal as unfounded, upholding the Appellate Court's ruling that assigned jurisdiction to the civil court. The dispute involved an inventor seeking monetary rights for the exploitation of a patent and a judgment compelling the defendant company to sign a royalty payment contract under the Patent Law. The appellant argued for commercial jurisdiction based on the defendant's status as a merchant and the nature of the commercial fund, but the High Court rejected this, ruling that patent-derived rights retain a civil nature regardless of whether the exploiter is a merchant. The decision clarified that obligations under the Patent Law do not become commercial merely because one party is a trader, thereby confirming that civil courts have exclusive competence over inventor-patentee relationship disputes.
Legislator headnote
AI generatedCivil versus commercial jurisdiction for patent exploitation royalties owed by a merchant to an inventor: Această sentință a fost atacată cu recurs de către pârâta SC B.U. SA, invocându-se motive prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 14 din 24 ianuarie 2005, Curtea de Apel Alba, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția civilă reținând că natura litigiului este civilă și nu comercială nefiind prezente fapte de comerț obiective sau subiective.
Această sentință a fost atacată cu recurs de către pârâta SC B.U. SA, invocându-se motive prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Se susține că litigiul dintre reclamantul C.I. și C.A., pe de o parte și SC B.U. SA Ocna Mureș, pe de altă parte, are ca obiect obligarea societății la încheierea unui contract privind plata de drepturi bănești ca urmare a aplicării invenției reclamanților, potrivit art. 72 alin. (1) și art. 5 alin. ultim din Legea 64/1991 cât și plata sumei de 2.140.330.800 lei, reprezentând drepturi bănești datorate ca urmare a aplicării invenției „Procedeu de pasivare a aparatelor la fabricarea sodei calcinate amoniacală în anul 2002.
Se mai arată că pretențiile privesc fondul de comerț astfel că se regăsește art. 3 C. com., fiind vorba de o comercialitate obiectivă.
Se interpretează că drepturile patrimoniale solicitate în temeiul Legii 64/1991 sunt de natură comercială pentru toate obligațiile dacă subiectul pasiv al raporturilor juridice este comerciant.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul este cel care investește instanța cu judecarea raportului juridic derivând din aplicarea invenției sale. Drepturile inventatorului sunt de natură civilă indiferent cine exploatează invenția sa, un comerciant, statul sau o altă persoană fizică.
Conform art. 4 C. com., sunt fapte de comerț obligațiunile unui comerciant, dacă ele nu sunt prin natura lor civile.
Indiferent dacă drepturile derivând din invenție afectează fondul de comerț al subiectului pasiv al raportului juridic patrimonial, aceasta nu schimbă natura civilă a dreptului inventatorului, astfel încât în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 893 C. com. Instanțele competente să judece raporturile juridice patrimoniale rezultând din drepturile inventatorilor rămân cele civile, aceasta fiind interpretarea corectă a art. 62 alin. (1) din Legea 64/1991, în raport de natura juridică a actului dedus judecății.
Urmează a fi respins ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat, recursul declarat de petenta SC B.U. SA, împotriva deciziei nr. 14 din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 1 iunie 2005.