Conflict of jurisdiction over correct remedy against executive force investment of credit contract: appeal versus recourse
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ruling that the Court of Appeal of Bucharest holds competence to hear the case, thereby granting the appellant debtor's implicit position that the appeal was the correct procedural remedy. The dispute arose from a negative conflict after the District Court granted a creditor's request to invest a credit contract with an executive formula; the debtor filed an appeal, which the Court of First Instance requalified as a recourse and declined competence to the Court of Appeal, leading the appellate court to also decline competence back to the Tribunal, arguing that only creditors could recourse a rejection of investment. The Supreme Court determined that the decision granting executive force to a contract is subject to both appeal and recourse under the principle of legality and Articles 373, 373^1-3, and 336 of the Code of Civil Procedure, rejecting the appellate court's analogical extension of Article 373^3 to deny the debtor the right to recourse, and affirmed that the proper initial appeal against the executive formula decision lies with the Court of Appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 376 C. proc. civ, art. 54 din Legea nr. 58/1998, art. 84 C. proc. civ, art. 3733 C. proc. civ, art. 21 C. proc. civ, art. 336 C. proc. civ; Conflict of jurisdiction over correct remedy against executive force investment of credit contract: appeal versus recourse: The dispute arose from a negative conflict after the District Court granted a creditor's request to invest a credit contract with an executive formula; the debtor filed an appeal, which the Court of First Instance requalified as a recourse and declined competence to the Court of Appeal, leading the appellate court to also decline competence back to the Tribunal, arguing that only creditors could recourse a rejection of investment. The Supreme Court determined that the decision granting executive force to a contract is subject to both appeal and recourse under the principle of legality and Articles 373, 373^1-3, and 336 of the Code of Civil Procedure, rejecting the appellate court's analogical extension of Article 373^3 to deny the debtor the right to recourse, and affirmed that the proper initial appeal against the executive formula decision lies with the Court of Appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the operative part for establishing the jurisdiction to resolve the negative conflict of competence.
Full text
Asupra conflictului negativ de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București petenta B.T.R. prin lichidator, a solicitat investirea cu formulă executorie a contractului de credit nr. 783 bis din data de 21 iulie 2000, precum și a actelor adiționale la acesta din datele de 26 iulie 2000 și 5 octombrie 2000 încheiate între B.T.R. SA și SC A. SRL.
Prin încheierea de ședință de la 23 aprilie 2004, Judecătoria sectorului 1 București a admis cererea formulată de petentă și a dispus investirea cu formulă executorie a contractului de credit nr. 004667/783 bis din 21 iulie 2000 și a actelor adiționale.
Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 376 C. proc. civ. și art. 54 din Legea nr. 58/1998.
Împotriva acestei încheieri, SC A. SRL a declarat recurs.
La termenul din 19 octombrie 2004, tribunalul, în baza art. 84 C. proc. civ., a calificat calea de atac a încheierii de ședință din 23 aprilie 2004, ca fiind apel și în temeiul art. 3733 C. proc. civ., a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a instanței în soluționarea apelului și prin decizia civilă nr. 586 din 19 octombrie 2004 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
La rândul său, instanța de apel a pus în discuția părților calificarea căii de atac ca fiind recurs, precum și excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în soluționarea recursului.
S-a motivat că potrivit art. 3733 alin. (1) – teza 1 C. proc. civ., „încheierea prin care președintele instanței judecătorești respinge cererea de investire cu formulă executorie a hotărârii judecătorești sau a altui înscris, în cazurile prevăzute de lege, poate fi atacată cu recurs de către creditor”.
Instanța de apel a apreciat în raport de aceste dispoziții că debitorul nu poate beneficia de o situație privilegiată, în raport cu creditorul, respectiv de a avea la îndemână două căi de atac, a calificat calea de atac ca recurs și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București conform deciziei nr. 134 din 15 februarie 2005.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, în baza art. 20 și art. 21 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În soluționarea conflictului negativ intervenit, Înalta Curte reține că în adevăr potrivit art. 3733 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., „încheierea prin care președintele instanței judecătorești respinge cererea de investire cu formulă executorie a hotărârii judecătorești sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege, poate fi atacată cu recurs de către creditor”.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată, precum și încheierea civilă din 23 aprilie 2004, prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie a contractului de credit și a actelor adiționale, Înalta Curte apreciază că aceasta este susceptibilă de a fi atacată cu apel și recurs.
Această concluzie rezultă din principiul legalității căilor de atac.
Din conținutul dispozițiilor art. 373 și art. 3731-3 nu rezultă că a fost înlăturată în mod expres calea de atac a apelului, astfel că încheierea prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie este supusă apelului și recursului.
În sensul celor menționate anterior sunt și argumente derivând din caracterul necontencios al acestei proceduri, astfel că potrivit art. 336 C. proc. civ., încheierea de investire cu formulă executorie este supusă apelului și recursului.
Dispozițiile imperative ale textelor de lege arătate nu dau loc la interpretări neputându-se aplica prin analogie și debitorului nu mai calea de atac a recursului cum susține instanța de apel.
În considerarea celor reținute anterior, Înalta Curte apreciază că în speță calea de atac este apelul și conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ., competența de soluționare revine Curții de Apel București.
Văzând dispozițiile art. 20 alin. (5) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 mai 2005.