Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2906/2005 AI generated

Wastewater pollution sanction upheld after reversing appellate annulment based on valid operating license and regulatory non-compliance

Case Number Decizia nr. 2906/2005
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the water authority, modifying the appellate decision to dismiss the company's claim and thereby reinstating the first-instance judgment that upheld the administrative sanction. The dispute concerned a challenge by an industrial entity against a contraventional report and penalty for exceeding maximum allowed concentrations of pollutants in discharged wastewater. The lower courts had initially dismissed the complaint but the court of appeal had annulled the sanction, reasoning that the parties had failed to execute formal addenda to their 1995 contract to update technical data and that the operating license had expired. The Supreme Court reversed this, ruling that the 2001 operating license for the sewage installation served as a valid substitute for a contractual addendum establishing pollutant limits, and that the company was liable under the contract and specific regulations (Government Ordinance No. 472/2000, Order No. 325/2001, and Technical Normative No. 002/2002) for discharging untreated wastewater without a pre-treatment system, thus validating the original penalty.

Legislator headnote

AI generated

art. 312 alin. (3) C. proc. civ; Wastewater pollution sanction upheld after reversing appellate annulment based on valid operating license and regulatory non-compliance: The dispute concerned a challenge by an industrial entity against a contraventional report and penalty for exceeding maximum allowed concentrations of pollutants in discharged wastewater. The lower courts had initially dismissed the complaint but the court of appeal had annulled the sanction, reasoning that the parties had failed to execute formal addenda to their 1995 contract to update technical data and that the operating license had expired. The Supreme Court reversed this, ruling that the 2001 operating license for the sewage installation served as a valid substitute for a contractual addendum establishing pollutant limits, and that the company was liable under the contract and specific regulations (Government Ordinance No. 472/2000, Order No. 325/2001, and Technical Normative No. 002/2002) for discharging untreated wastewater without a pre-treatment system, thus validating the original penalty.

Keywords

AI generated
water pollution administrative sanction annulment of contract wastewater charge challenge of administrative decisions non-administrative dispute

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

Procedural basis cited in the dispositive for admitting the appeal and modifying the decision.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Brașov, prin sentința nr. 9949 din 19 noiembrie 2003, a respins plângerea formulată de petenta SC A. SA Brașov, împotriva procesului verbal din 25 iunie 2003, încheiat de C.A.R. Brașov, reținând că în mod corect s-a stabilit în sarcina petentei plata sumei de 1.338.707.600 lei, cu titlu de penalități pentru depășirea concentrației maxime admise ale poluanților din apele uzate, conform art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 472/2000 și că aceasta avea obligația încheierii actului adițional la contractul existent între părți, în vederea reactualizării datelor tehnice.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 228 din 23 noiembrie 2004, a admis apelul declarat de petenta, a schimbat în tot sentința atacată, iar pe cale de consecință a admis plângerea formulată de petentă și a anulat procesul verbal de contravenție din 25 iunie 2003 și anexa la acesta, emise de C.A.R. Brașov.

Pronunțându-se astfel instanța de apel a reținut că intimata a încălcat dispozițiile H.G. nr. 472/2000, întrucât determinările efectuate nu au pornit de la stabilirea obligatorie între părți a indicatorilor de calitate; autorizația de funcționare a petentei expirase la 26 martie 2003, și buletinele de analiză încheiate ulterior acestei date nu puteau fi raportate la concentrațiile maxime, iar intimata nu s-a conformat modificărilor legislative intervenite, prin încheierea unor acte adiționale la contractul încheiat în anul 1995.

Nemulțumită de decizia pronunțată R.A.C.A. Brașov a declarat recurs invocând ca motive de casare dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs arată următoarele:

- recurenta nu avea obligația încheierii de acte adiționale la contractul abonament încheiat cu utilizatorul, întrucât instrucțiunile pentru aplicarea prevederilor H.G. nr. 472/2000 se aplică numai raporturilor contractuale existente între sucursalele bazinale ale C.N.A.R. și anume D.A. Olt și utilizatorul de apă, care este furnizorul de servicii sau unitatea de gospodărie a apelor.

- a comunicat petentei autorizația de funcționare a instalației de canalizare din 26 martie 2001, care ține loc de act adițional sau modalitate de înscriere a concentrațiilor maxime admise de poluanți în anexa la contract, iar aspectele legate de forma actului prin care părțile au convenit cu privire la aceste aspecte nu sunt menționate imperativ în cuprinsul hotărârii Guvernului nr. 472/2000 sau a Ordinului nr. 325/2001.

- autorizația de deversare este o condiție prealabilă obligatorie înscrierii în contractele economice, de prestări servicii, a concentrațiilor maxime de poluanți ce urmează a fi deversați în rețele de canalizare, iar în lipsa acestei autorizații orice deversare este interzisă și înscrierea în contract a concentrațiilor maxime admise de poluanți este lipsită de importanță.

- soluția este rezultatul unei aplicări greșite a legii, pentru că instanța nu a avut în vedere, în momentul soluționării cauzei, dispozițiile normativului din 23 februarie 2002, privind condițiile de evacuare a apelor uzate, în sensul că petenta nu deține un sistem de preepurare a apelor canalizate.

- instanța de apel, în mod greșit a apreciat că în cuprinsul contractului, nu există înscrisă o clauză privind concentrațiile maxime ale poluanților, pentru că în art. 5 alin. (8) este înscrisă această obligație în sarcina beneficiarului de a respecta condițiile de calitate, prevăzute de normative în vigoare.

Recursul declarat este fondat.

Conform art. 8 din contractul din 7 februarie 1995, privind furnizarea apei potabile, a apei industriale și evacuarea apelor uzate menajere, industrial și meteorice, încheiat între părți, beneficiarul în cazul de față intimata are obligația să respecte condițiile de calitate prevăzute de normativele în vigoare și cele stabilite prin autorizația de racordare la rețeaua de canalizare, eliberată de recurentă pentru apa uzată evacuată la canal, în cazul depășirii limitelor admise de substanțe poluante urmând a se aplica penalitățile prevăzute de H.G. nr. 1001/1990.

Întrucât convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, SC A. SA Brașov, avea obligația să nu depășească concentrațiile admise ale poluanților din apele uzate, așa cum s-a constatat prin procesul verbal încheiat de recurenta la data de 25 iunie 2003.

Într-adevăr, între părți nu au fost încheiate acte denumite în mod expres acte adiționale la contractul abonament dar autorizația de funcționare a instalației de canalizare din 26 martie 2001, comunicată intimatei la data de 25 noiembrie 2002 și primită de aceasta, conform confirmării aflată la dosarul nr. 724/2004 al Tribunalului Brașov, ține loc de act adițional, așa cum dealtfel s-a și menționat în adresa recurentei către intimata din data de 25 noiembrie 2002.

Culpa contractuală a intimatei constă și în aceea că nu deținea la data verificării un sistem de preepurare a apelor canalizate, fapt de contravine prevederilor art. 2 și 3 din Normativul din 23 februarie 2002, privind condițiile de evacuare a apelor uzate.

Din cele ce preced rezultă că fosta SC A. SA Brașov în prezent SC C.B.R. SA Cluj – Napoca, prin poluarea apelor canalizate a încălcat dispozițiile H.G. nr. 472/2002, Instrucțiunile de aplicare aprobate prin Ordinul nr. 325/2001 și N.T.P.A. nr. 002/2002, privind condițiile de evacuare a apelor uzate și în mod corect a fost sancționată cu plata penalităților în sumă de 1.339.707.600 lei.

Întrucât toate criticile formulate de recurentă sunt întemeiate decizia atacată este nelegală și drept urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul și va modifica decizia în sensul respingerii apelului declarat de SC A. SA Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.A.R. Brașov, împotriva deciziei nr. 228 din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.