Tax audit annulment upheld; taxpayer relieved of ROL 1.637m excise and VAT plus penalties
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal brought by the tax authorities (the Ministry of Public Finance, the County and Municipal Finance Directorates) and upheld the Court of Appeal Cluj’s judgment of 15 May 2002, which had annulled the contested tax acts (a ministerial decision, a county decision, an order, and a control report) and relieved the taxpayer of paying approximately ROL 1.637 million in excise duties and VAT plus ROL 249 million in late-payment penalties. The dispute concerned a 1999 tax audit that assessed additional liabilities for October 1998 by applying Order no. 620/1997, which the control bodies had used to depersonalize the taxpayer’s payments and compute penalties on penalties, even though Government Ordinance no. 68/1999 was already in force and exempted or deferred such arrears and penalties. The Court held that the lower court’s ruling was lawful and sound because, at the time of the audit (May 1999), the taxpayer had no outstanding principal debts (only deferred penalty arrears), so the benefits of O.G. nr. 68/1999 applied; the appellate court rejected the appellants’ objections as a mere reiteration of expert-report challenges, and the essence of the appeal was dismissed.
Legislator headnote
AI generatedTax audit annulment upheld; taxpayer relieved of ROL 1.637m excise and VAT plus penalties: Analizând legalitatea și temeinicia sentinței în raport de criticile formulate, urmează a se reține că nu sunt justificate.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 10 aprilie 2002, reclamanta S.C. P. S.A. a solicitat anularea deciziei Ministerului Finanțelor nr. 467 din 23 martie 2000; hotărârii nr. 9/1999 și dispoziției 130 din 20 octombrie 1999 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Cluj; precum și a procesului verbal de control întocmit de Administrația Finanțelor Cluj la 14 mai 1999 sub nr. 23181; exonerarea de plata sumei de 1.637.020.475 lei, accize și TVA și 249.393.129 lei, majorări de întârziere calculate până la 31 decembrie 1998.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că la data controlului deși erau în vigoare dispozițiilor O.G. nr. 68/1999, organele de control au continuat să aplice O.U.G. nr. 620/1997 depersonalizând toate plățile făcute în contul obligațiilor bugetare și astfel stabilind debite suplimentare și majorări.
Prin sentința civilă nr. 167 din 15 mai 2002, pronunțată în fond după casare, Curtea de Apel Cluj, a admis acțiunea, a anulat actele contestate și a exonerat reclamanta de plata sumelor reținute în sarcina sa.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a avut în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs toți pârâții susținând în esență că exprimă în exclusivitate concluziile expertului fără a mai avea în vedere celelalte probe administrate.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței în raport de criticile formulate, urmează a se reține că nu sunt justificate.
Verificând modul de respectare a plăților efectuate în contul eșalonării aplicate de Ministerul Finanțelor în 1998, organele de control ale D.G.F.P.C.F.S. Cluj au reținut prin procesul verbal nr. 23181 din 27 mai 1999 că reclamanta avea la 31 decembrie 1998 o datorie scadentă la accize în sumă de 1.537.670.358 lei aferente lunii octombrie 1998; în sumă de 99.350.124 lei la TVA și rest de plată la majorări de întârziere pentru fiecare din aceste debite.
De reținut că aceste sume au rezultat din aplicarea Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 620/1997.
Ori, la data controlului se aflau în plină aplicare dispozițiile O.G. nr. 68/1999 privind stimularea plății obligațiilor față de bugetul de stat și în raport de care Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 620/1997 nu se mai aplică debitelor restante la 30 aprilie 1999, iar majorările de întârziere aferente acestor debite se amână la plată până la 30 noiembrie 1999, sau sunt scutite de la plată dacă debitul se achita până la 31 august 1999.
Astfel fiind și cum la data controlului, 30 mai 1999, societatea reclamantă nu mai avea debite restante din accize și TVA ci numai debite din majorări de întârziere și majorări eșalonate la plată, în mod nejustificat, nu au fost scutite de la plată, ele intrând sub incidența O.U.G. nr. 68/1999.
Deși societatea reclamantă a făcut dovada achitării obligațiilor bugetare și majorărilor de întârziere cu ordine de plată evidențiate contabil pentru fiecare debit în parte. Conform Normelor Metodologice aprobate de Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 620/1997, organele de control au procedat la depersonalizarea plății făcute, și prin aplicarea eronată a Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 620/1997 au calculat majorări la majorări.
Descifrând acest procedeu, expertizele efectuate în cauză au evidențiat modul incorect prin care s-au stabilit debitele în sarcina reclamantei.
Astfel fiind soluția Curții de Apel Cluj întemeiată pe aceste concluzii urmează a fi apreciată ca fiind legală și temeinică.
Aceasta se impune cu atât mai mult cu cât motivele de casare invocate de recurenții-pârâți reprezintă în fapt o reiterare a obiecțiunilor formulate la expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj și Administrația Finanțelor Publice al municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinței nr. 167 din 15 mai 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.