Railway cargo liability and jurisdictional error: misclassification of recourse as appeal and competence of the High Court in commercial litigation

I.C.C.J., secția comercială, decizia nr. 2768 din 24 iunie 2005

Reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Timiș, a acționat în judecată pe pârâtele C.F.R. M. SA București, sucursala Timișoara, SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. SA, sucursala Pitești, solicitând ca pârâta ce va fi în culpă să fie obligată la plata sumei de 10.543.866 lei contravaloare a 400 kg benzină constatată lipsă la destinație, cu cheltuielile de judecată aferente.

În cauză a formulat cererea reconvențională SC P. SA Ploiești, pentru suma de 187.458 lei, reprezentând contravaloare tarif transport cu 18.500 lei cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 2776 din 11 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Prahova, acțiunea reclamantei a fost admisă în parte față de C.F.R. M. SA București, sucursala Timișoara, pentru suma de 10.543.866 lei preț curent al mărfii constatată lipsă la destinație și la plata sumei de 924.909 lei cheltuieli de judecată.

Prin aceeași hotărâre s-a respins ca inadmisibilă cererea reconvențională formulată de SC P. SA Ploiești.

La pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut că în culpă pentru marfa constatată lipsă la destinație este transportatorul feroviar, deoarece din procesul verbal de recepție dresat la destinație a rezultat că vagonul ce a transportat marfa în litigiu a sosit cu sigiliile lipsă.

Instanța de fond a reținut că este inadmisibilă cererea reconvențională întrucât SC P. SA Ploiești nu a avut pretenții în legătură cu cererea reclamantei, pretențiile acesteia fiind formulate în contradictoriu cu celelalte părți în proces nefiind astfel întrunite condițiile art. 119 C. proc. civ.

Apelurile declarate de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara și de pârâta reconvențională în contra hotărârii pronunțată de instanța de fond au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 142 din 19 decembrie 2003, reținându-se că sentința pronunțată de instanța de fond este corectă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, care a susținut că este nelegală și netemeinică și a solicitat modificarea în parte a acestei hotărâri susținând că din suma la care a fost obligată la plată nu datorează 7.512.346 lei deoarece:

- pentru 400 kg benzină la preț de rafinărie s-a aprobat de către sucursala Timișoara plata sumei de 3.031.520 lei, sumă deja achitată de recurentă cu O.P. din 30 mai 2003, de care însă instanțele anterioare nu au ținut cont;

- suma de 7.512.346 lei pretinsă de reclamantă reprezintă taxă de drum, accize și T.V.A., sumă nedovedit a fi fost plătită de reclamantă și pe cale de consecință a fost nejustificat obligată la plată recurenta.

Recursul pârâtei se va admite potrivit celor ce se vor arăta în continuare.

Hotărârea instanței de fond a fost pronunțată sub incidența art. 7208 C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003, care a restabilit în materie comercială, regula de drept comun în ce privește sistemul căilor de atac, respectiv că hotărârile date în primă instanță sunt supuse apelului, regulă consacrată de art. 282 C. proc. civ.

În lipsa unei norme speciale de natură comercială, apelul în comercial, este guvernat de normele de drept comun cuprinse în titlul IV C. proc. civ.

Așadar, în prezenta cauză, curtea de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 2821 C. proc. civ., derogator de la art. 282 C. proc. civ., aplicabil și în materie comercială și să califice calea de atac ca fiind recurs și nu apel, cum nelegal a procedat, valoarea litigiului fiind sub 200.000.000 lei.

Totodată, procedând la judecarea cauzei, instanța de apel a încălcat și competența materială de ordine publică la acea dată recursul fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în redactarea codului de procedură civilă, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 195 din 25 mai 2004 de aprobare a O.U.G. nr. 58/2003, ceea ce afectează hotărârea dată de nulitatea prevăzută de art. 159 C. proc. civ.

În aceste împrejurări, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., s-a admis recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, s-a casat decizia instanței de apel și făcând aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 195/2004 de imediată aplicare, raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., s-a trimis cauza Curții de Apel Ploiești, pentru soluționarea căii de atac ca fiind recurs.