Deductibility of travel and accommodation expenses for sole shareholders without employment status in corporate income tax
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the taxpayer, upholding the lower court's decision to reject the lawsuit and confirming the state authority's prevails in this tax dispute. The case challenged a decision by the General Directorate of Public Finance, which levied corporate income tax and late payment surcharges, claiming that travel, accommodation, and daily allowance expenses incurred for the company's sole shareholder and manager were deductible; the tax authority argued these costs were non-deductible because the individual was not an employee. Relying on Article 4, paragraph 6, letter j) of Government Ordinance no. 70/1994 and Government Decision no. 402/2000, the court held that expenses benefiting shareholders or associates who do not have an employment relationship with the company are not tax-deductible expenses for corporate income tax calculation purposes, as the taxpayer failed to demonstrate the existence of a labor contract to establish the expenses as deductible business costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ, art. 306 alin. (2) C. proc. civ; Deductibility of travel and accommodation expenses for sole shareholders without employment status in corporate income tax: Curtea de Apel Ploiești a avut competența materială de a judeca pricina, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 1, cu referire la art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, astfel încât primul temei de casare nu este fondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 25 aprilie 2001, reclamanta SC I. SRL Târgoviște a solicitat anularea deciziei nr. 15/2001 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița și exonerarea de la plata sumei de 23.548.288 lei, reprezentând impozit pe profit și majorări de întârziere aferente.
În motivarea acțiunii s-a arătat că nu se datorează suma reținută de organele fiscale, deoarece cheltuielile privind transportul, cazarea și diurna administratorilor sunt deductibile, potrivit O.G. nr. 73/1999.
Prin sentința civilă nr. 158/2001 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea, reținându-se că sunt aplicabile dispozițiile art. 4 lit. j) din O.G. nr. 70/1994.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta, susținând că aparținea Tribunalului Dâmbovița, competența de soluționare a cauzei și că instanța a aplicat greșit legea, întrucât cheltuielile respective au fost făcute în interesul societății comerciale.
Verificând cauza în funcție de recursul formulat în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., Curtea reține următoarele:
Curtea de Apel Ploiești a avut competența materială de a judeca pricina, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 1, cu referire la art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, astfel încât primul temei de casare nu este fondat.
Nici al doilea motiv de recurs nu poate fi primit, pentru următoarele considerente.
Controlul efectuat de organele de control ale D.C.F.F. Dâmbovița a cuprins perioada 23 iunie 1999 – 31 decembrie 2000, interval în care asociatul unic și administratorul societății, care a avut împuternicirea de a reprezenta societatea față de stat și terți, au beneficiat de decontarea cheltuielilor efectuate pentru deplasarea în străinătate.
Potrivit art. 4 alin. (6) lit. j) din O.G. nr. 70/1994, nu sunt cheltuieli deductibile, cele făcute în favoarea acționarilor sau a asociaților. Conform H.G. nr. 402/2000, sunt considerate cheltuieli făcute în favoarea acționarilor sau a asociaților, cheltuielile de transport, cazare și diurnă efectuate de acționarul sau asociatul care nu are calitatea de angajat.
Asociatul unic și administratorul nu se află cu societatea în raporturi de muncă, astfel încât nu pot beneficia de drepturile prevăzute de lege pentru salariații societății comerciale.
Ca urmare, cheltuielile cu transportul, cazarea și diurna asociatului unic și a administratorului societății nu se deduc la calculul impozitului pe profit.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică, a sentinței, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC I. SRL, Târgoviște, împotriva sentinței civile nr. 158 din 19 iunie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.