Restitution of property occupied by public health authority: distinction between medical activity and administrative functions under Law No. 10/2001
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeals filed by a municipal hospital and a city hall, thereby upholding the appellate court's decision that ordered the natural restitution of a building to its original owners. The dispute concerned the validity of an administrative disposition that refused to restore the property, with the authorities arguing that the building housed necessary administrative offices for a public healthcare unit. The Court determined that the lower courts correctly applied Article 16 of Law No. 10/2001, finding that the occupied spaces (offices, garages, workshops) served only administrative functions and did not constitute medical activity proper. Because a new building with adequate facilities was available, the provisional administrative use did not demonstrate the requisite public interest to justify compensation in kind instead of natural restitution, rendering the appellants' claims regarding procedural legitimacy and legal interpretation unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 16 din Legea nr. 10/2001, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, art. 304 C. proc. civ, art. 25 din Legea nr. 10/2001, art. 281 C. proc. civ, art. 314 C. proc. civ; Restitution of property occupied by public health authority: distinction between medical activity and administrative functions under Law No. 10/2001: Cu privire la eroarea denominațiunii străzii pe care se situează imobilul, ea nu are a fi soluționată pe calea recursului în sensul art. 304 C. proc. civ., ci numai în temeiul art. 281 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 404/A din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, s-a admis apelul reclamanților B.I.E.P. și I.Ș.O., s-a schimbat în tot sentința civilă nr. 303 din 24 aprilie 2003 a Tribunalului Hunedoara, în sensul că s-a admis contestația împotriva dispoziției nr. 238/2000 a Primarului orașului Hațeg, s-a anulat această dispoziție și a fost obligat pârâtul să emită o dispoziție de restituire în natură a imobilului către reclamanți.
În motivarea deciziei sale, instanța de apel reține că imobilul în litigiu nu adăpostește activitatea medicală propriu-zisă, specifică unităților de profil, imobilul fiind ocupat doar de câteva birouri ale administrației spitalului.
S-a făcut aplicarea necorespunzătoare a art. 16 din Legea nr. 10/2001, a apreciat aceeași instanță, deoarece activitățile din imobil nu se încadrează în activitatea medicală propriu zisă, iar aparatul administrativ nu e strict necesar activității medicale, putând fi mutat în noua clădire a Spitalului pentru care nu s-a demonstrat că n-ar avea spațiu suficient în noua clădire.
Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs atât Spitalul orășenesc cât și Primăria orașului Hațeg.
Recurentul Spitalul orășenesc Hațeg susține că s-a încălcat art. 16 din Legea nr. 10/2001, căci legea nu distinge, în speță, între actul medical în sine și cel conex, în situația imobilelor ocupate de unitățile bugetare... din sănătate... necesare continuării activităților de interes public, condiție în care foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.
Totodată arată că instanțele nu s-au pronunțat asupra lipsei calității procesuale a spitalului, deși reclamanții fac referire expresă la „pârâții” din dosar.
Precizează că imobilul nu e situat în str. T. nr. 8, ci în str. T. nr. 7.
A mai formulat recurs Primăria orașului Hațeg, susținut în temeiul art. 304 pct. 3 și 5 C. proc. civ., în sensul că s-a încălcat art. 16 din Legea nr. 10/2001 și nici nu au fost respectate normele procedurale în privința legitimării procesuale a primăriei.
Sub primul aspect recurenta arată că foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent în situația imobilelor ocupate de unitățile bugetare (din sănătate) necesare continuării activităților de interes public.
Sub cel de-al doilea aspect recurenta arată că primarul și nu primăria ar trebui să stea în cauză, deoarece potrivit Legii administrației publice locale nr. 215/2001, în art. 19, prevede că primăria, ca unitate administrativ teritorială, este persoană juridică reprezentată în instanță de primar. În același sens invocă și art. 91 din aceeași lege, dar și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 ce face referire la dispoziția motivată a primarului.
Deliberând asupra recursurilor, ele urmează a fi respinse ca nefondate, pentru următoarele rațiuni:
Cu privire la criticile de ordin procedural, în funcție de care s-ar fi încălcat legea cu privire la statuarea raporturilor juridice în sensul legitimării procesuale pasive, critici susținute de ambele recurente și referitor la care s-a invocat pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție le va respinge deoarece, pe de o parte, recurenta Spitalul orășenesc Hațeg este unitatea deținătoare a imobilului în sensul art. 25 din Legea nr. 10/2001, respectiv este deținătorul efectiv, așa cum un astfel de rol îl are, pe de altă parte, unitatea administrativ locală, prin reprezentantul său, în sensul prevederilor aliniatului 7 din același art. 25 al Legii nr. 10/2001. Or cele două unități sunt într-o strânsă interdependență, așa încât pot sta deopotrivă în proces, fără a fi pertinentă distincția dintre primărie și primar, ultimul fiind reprezentantul primăriei.
De aceea, față de formalismul excesiv se va respinge critica recurentelor cu privire la legitimarea procesuală pasivă și va ține cont de calitatea acestora de a emite decizii, prin reprezentantul lor, cu privire la măsurile prevăzute de procedura specială administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Cu privire la eroarea denominațiunii străzii pe care se situează imobilul, ea nu are a fi soluționată pe calea recursului în sensul art. 304 C. proc. civ., ci numai în temeiul art. 281 C. proc. civ.
Referitor, însă, la critica de fond, ce ține de pretinsa încălcare a legii, conform pct. 9 din art. 304 C. proc. civ. și anume incorecta aplicare a art. 16 din Legea nr. 10/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție va reține că, în soluțiile date, instanțele au respectat cerințele acelei legi, astfel cum a fost ea în vigoare la data aplicării.
Cele câteva birouri, garaje, ateliere, magazii sau rampă, ce ocupă imobilul, revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001, nu sunt incluse în procesul activității medicale pe care, însă, o deservesc ca unele din punctele administrative ale spitalului.
O asemenea destinație cu caracter administrativ provizoriu a spațiului deținut de spital în clădirea proprietatea autorilor intimaților-reclamanți, spațiu ce nu face parte din activitatea medicală spitalicească propriu-zisă, nu poate prezenta interes public, din moment ce există o clădirea nouă, alăturată, cu toate funcționalitățile și respectiv utilitățile necesare, inclusiv administrative, desfășurării actului medical din spital.
În condiția dată, potrivit legii intimații pot revendica în natură imobilul în litigiu, așa cum a apreciat instanța de apel.
La această situație de fapt, stabilită deja, Înalta Curte, în virtutea art. 314 C. proc. civ., va aplica corespunzător legea, ținând cont că nu sunt incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
De aceea în limitele prezentate se vor admite recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Spitalul Orășenesc Hațeg și Primăria orașului Hațeg împotriva deciziei nr. 404/A din 16 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.