Scope of Law 10/2001 vs. agricultural land laws and sufficiency of evidence for intravilan property restitution

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 294 din 17 iulie 2003, Primarul comunei Băltești, județul Prahova, a respins cererea formulată de I.A.S. privind restituirea în natură sau în echivalent a imobilului (casă de locuit cu anexe gospodărești și teren de 0,5 ha) situat în comuna Băltești, jud. Prahova precum și a terenului în suprafață de 71,5 ha, cu motivarea că notificatorul nu a depus actele doveditoare, în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 și nu s-a prezentat în vederea acordării de măsuri reparatorii.

Contestația formulată împotriva acestei dispoziții la 15 august 2003, a fost admisă în parte de Tribunalul Prahova, secția civilă, care, prin sentința nr. 252 din 24 martie 2004 a anulat dispoziția și a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 19.688 mp situat în intravilanul comunei Băltești, jud. Prahova, astfel cum a fost identificat prin expertiza efectuată în cauză.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că autorului contestatoarei, I.T., i-au fost expropriate, la 2 martie 1949, mai multe suprafețe de teren din intravilan, totalizând 19.688 mp suprafață în care se include și terenul aferent construcțiilor, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001.

Cu privire la construcții se reține că persoana îndreptățită nu a făcut dovada că acestea nu ar fi fost demolate și nu s-au solicitat măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești.

Prin decizia nr. 2117 din 15 iulie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de L.D. și K.D.M., în calitate de moștenitoare ale contestatoarei, prin procurator S.G. și admițând apelul formulat de Primăria comunei Băltești, a schimbat în tot sentința, în sensul că a respins contestația ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, întrucât suprafețele de teren în litigiu, cuprinzând toate categoriile de folosință, au făcut obiectul legilor fondului funciar iar în ceea ce privește construcțiile preluate în anul 1949 de la autorii contestatoarei, acestea nu mai există în materialitatea lor, pe teren fiind identificate doar trei construcții ușoare edificate între anii 1965-1970, din cu totul alte materiale decât cele descrise în acțiune.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. L.D. și K.D.M., prin procurator S.G. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susțin în esență că în mod greșit și prin eronata interpretare a dispozițiilor legale în materie, s-a respins contestația, ignorându-se caracterul de complinire al Legii nr. 10/2001, precum și faptul că terenul solicitat se află în intravilanul localității.

De asemenea, se mai arată, construcția veche expropriată în anul 1949, mai există și în prezent, sub acest aspect concluziile expertizei fiind eronate.

Recursul se privește ca fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.

Instanțele nu au administrat suficiente probe și nu au lămurit toate împrejurările de fapt care ar fi fost de natură să conducă la pronunțarea unei soluții judicioase în cauza dedusă judecății.

Astfel, atât prin cuprinsul notificării cât și al contestației formulată la 15 august 2003, persoana îndreptățită a solicitat restituirea în natură sau în echivalent a mai multor suprafețe de teren, totalizând 71,5 ha, precum și a construcțiilor aflate pe acestea, imobile care au fost preluate abuziv în proprietate de stat, de la autorii săi, I.E. și I.T.

Din certificatul nr. 152 emis la 1 iulie 1996 de Arhivele Naționale, Direcția Județeană Prahova (f. 12, dosar 9498/2003 al Tribunalului Prahova) rezultă că într-adevăr T.I. figurează în „tabloul de moșieri expropriați conform Decretului nr. 83 din 2 martie 1949” cu o suprafață de 71,50 ha din care „conac” cu 0,50 ha teren aferent, fără a se specifica însă suprafața totală a terenului intravilan supus exproprierii și dacă toate suprafețele preluate în baza acestui act normativ se aflau pe raza comunei Băltești, jud. Prahova.

De altfel, actul depus în copie este ilizibil, ceea ce îngreunează interpretarea conținutului acestuia.

Nici expertizele efectuate în cauză, care au tratat superficial obiectivele fixate de instanță, nu au fost de natură să clarifice împrejurările particulare ale speței.

Astfel, expertiza tehnică în construcții, efectuată doar în prezența pârâtei, reține că pe terenul în litigiu nu s-au identificat decât trei construcții ușoare, posibil edificate în jurul anilor 1970, din alte materiale decât cele precizate de contestatoare, concluzii ce sunt contrazise de alte probe administrate în cauză și de planșele foto depuse la dosar care confirmă susținerile acesteia referitoare la existența în amplasamentul indicat, a unei construcții vechi, cu mai multe încăperi, din cărămidă.

În ce privește expertiza tehnică topografică, aceasta se mărginește să învedereze instanței că la Primăria Băltești nu s-au găsit acte de preluare a imobilului, fără a face trimitere la documentele în baza cărora și-a fundamentat concluziile referitoare la suprafața de teren intravilan ce a aparținut defunctului T.I.

Ca atare, în rejudecare, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, instanța de trimitere va trebui să aprofundeze probatoriul, să dispună efectuarea unor expertize complete, în prezența ambelor părți și eventual a unei cercetări locale și să solicite relații complete de la Direcția Județeană Prahova a Arhivelor Naționale, privind modalitatea trecerii în proprietatea statului a imobilelor ce au aparținut autorilor contestatoarei, întinderea suprafeței situată în intravilan, din totalul terenului expropriat și dacă această suprafață se situa pe raza administrativă a aceleiași localități.

Nu în ultimul rând, în interpretarea ansamblului probator, instanța trebuie să aibă în vedere ampla paletă de măsuri reparatorii instituită prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 și caracterul de complinire al acesteia în raport cu alte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, sens în care urmează a se stabili, dacă din suprafețele de teren intravilan în legătură cu care s-au solicitat măsuri reparatorii, unele au făcut obiectul legilor fondului funciar, în sensul că au fost efectiv restituite persoanei îndreptățite.

Or, terenurile restituite la care pârâta a făcut trimitere în întâmpinarea sa (f. 9 dosar fond) au alte categorii de folosință, respectiv fond forestier și agricol și nu fac obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 (f. 22 și 24, dosar nr. 9498/2003 al Tribunalului Prahova).

Așa fiind, recursul se va admite, cu consecința casării deciziei atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare, instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantele L.D. și K.D.M. împotriva deciziei civile nr. 2117 din 15 iulie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2005.