Appeal declared perempted for inactivity over one year; lower court judgment upheld.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court declared the appellant's appeal (recurs) as perimated (lapsed) and thus extinguished, leaving the lower court's judgment—which had rejected the plaintiff's administrative action as unfounded—in force. The underlying dispute involved the appellant challenging an administrative decision by a local council and a labor/social solidarity directorate, but the appeal had been suspended on 20 November 2001 under Article 242 para. 1 point 2 of the Romanian Code of Civil Procedure because neither party appeared or requested judgment in absentia. The case then remained inactive for more than one year, until the court, under Article 252, reinstated it to verify peremption sua sponte. Applying Articles 248 and 245 para. 1 point 1 of the Code, the court held that any claim or remedy is perempted by law if left pending through the party's fault for over a year, and that the inactivity was attributable to the appellant, who failed to request the resumption of proceedings. Consequently, the appellate remedy was declared perimated.
Legislator headnote
AI generatedAppeal declared perempted for inactivity over one year; lower court judgment upheld: Prin încheierea din 20 noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios administrativ a dispus suspendarea judecării recursului declarat în cauză, în temeiul art.242 din Codul de procedură civilă, având în vedere că nici una din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a cerut în scris judecarea în lipsă.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare recursul declarat de M.A. împotriva sentinței civile nr.1095 din 27 septembrie 1999 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal au lipsit recurenta-reclamantă M.A., precum și intimații-pârâți Consiliul Local Devesel și Direcția de Muncă și Solidaritate Socială a județului Mehedinți.
Procedura completă.
S-a referit că, prin încheierea din 20 noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție – Secția de Contencios Administrativ a depus suspendarea judecării recursului declarat în cauză, în temeiul dispozițiilor art.242 pct.2 din Codul de procedură civilă.
La 22 noiembrie 2002, în baza art.252 din Codul de procedură civilă, s-a dispus repunerea dosarului pe rol în vederea constatării perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare, din vina părții, mai mult de un an.
C U R T E A
Asupra perimării de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1095 din 27 septembrie 1999 Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ a respins acțiunea formulată de reclamanta M.A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Devesel și Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului Mehedinți, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta M.A. a declarat recurs considerând soluția pronunțată de curtea de apel ca netemeinică și nelegală.
Prin încheierea din 20 noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios administrativ a dispus suspendarea judecării recursului declarat în cauză, în temeiul art.242 din Codul de procedură civilă, având în vedere că nici una din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a cerut în scris judecarea în lipsă.
La 22 noiembrie 2002, în baza art.252 din Codul de procedură civilă s-a dispus repunerea pe rol a dosarului în vederea constatării perimării.
În conformitate cu prevederile art.248 din Codul de procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de un an.
În speță, recursul declarat de M.A. a stat în nelucrare de la 20 noiembrie 2001 până la 22 noiembrie 2002, când dosarul s-a repus pe rol pentru constatarea din oficiu a perimării acestei căi de atac, mai mult de un an.
Lăsarea în nelucrare a cauzei este imputabilă recurentei deoarece – așa cum rezultă din probele dosarului – suspendarea s-a dispus în temeiul art.242 alin.1 pct.2 din Codul de procedură civilă, iar în termen de un an aceasta nu a cerut redeschiderea judecății, așa cum prevăd dispozițiile art.245 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă.
Așa fiind, în virtutea sus menționatelor dispoziții legale referitoare la perimare – care sancționează neglijența manifestată prin abandonarea procesului și în temeiul situației de fapt reținută, care demonstrează vina recurentei în ceea ce privește lăsarea în nelucrare a recursului, urmează a se constata perimat acest recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de M.A. împotriva Sentinței civile nr.1095 din 27 septembrie 1999 a Curții de Apel București – Secția de Contencios Administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2003.