Suspension of execution challenge pending nullity action for successive property transfers and priority of mortgage inscription

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 30 septembrie 2004, I.R. și N.B.B. au formulat contestație împotriva executării silite a sentinței nr. 55 din 3 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, definitivă prin decizia nr. 129 din 22 martie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, investită cu formulă executorie la cererea intimatei B.R.D. G.S.G., solicitând anularea formelor de executare, precum și suspendarea executării.

În motivarea contestației, întemeiate pe art. 399-402 și art. 404 C. proc. civ., s-a arătat că:

- titlul executor se referă la inculpatul B.G.;

- executarea silită are ca obiect imobilul situat în Bușteni, sechestrat în baza Ordonanței nr. 53/P/1997 din 5 octombrie 1998 a Parchetului General de pe lângă C.S.J., care viza bunurile inculpaților B.G. și M.F. (cercetată separat);

- în procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurator s-a consemnat că imobilul în discuție este proprietatea SC A.T.T. SRL, conform contractului de vânzare-cumpărare transcris la Judecătoria Câmpina sub nr. 1128 din 9 septembrie 1996;

- în realitate, imobilul menționat a fost vândut succesiv, prin contracte autentice, transcrise la Judecătoria Câmpina, respectiv la 11 iunie 1996 de SC A.T.T. SRL inculpatei M.F., la 13 august 1996 de aceasta din urmă numitei S.E. și la 17 aprilie 2003 de ultima cumpărătoare celor doi contestatori;

- la data indisponibilizării, imobilul aparținea așadar lui S.E., și nu SC A.T.T. SRL, cum s-a trecut în procesul verbal de aplicare a sechestrului.

Judecătoria Sinaia, prin sentința civilă nr. 1005 din 17 decembrie 2004, a admis contestația, a anulat formele de executare și executarea asupra imobilului, a dispus restituirea către contestatoare a chitanței de consemnare a cauțiunii de 3.000.000 lei și a respins cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect.

S-a reținut că, la data luării măsurii de aplicare a sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaților B.G. și M.F., imobilul supus executării silite aparținea numitei S.E.

Intimata a declarat apel prin care a susținut că această hotărâre este greșită deoarece:

- instanța de fond nu și-a motivat soluția și nu a analizat apărările sale, formulate prin întâmpinare și cu ocazia dezbaterilor;

- în baza procesului verbal de sechestru (a cărui anulare nici măcar nu s-a solicitat), a obținut o inscripție ipotecară asupra imobilului, ceea ce îi conferă dreptul de a urmări bunul în mâna oricui s-ar afla;

- titlul contestatorilor nu îi este opozabil, fiind dobândit ulterior luării inscripției ipotecare și fără respectarea formelor de publicitate imobiliară.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin încheierea din 30 martie 2005, a suspendat judecata pricinii, conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 7228/2005 al Judecătoriei sectorului 1 București.

S-a reținut că:

- pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București se află un dosar ce are ca obiect constatarea nulității contractelor succesive de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu;

- soluția din cauză depinde de soluția care se va pronunța în acel dosar.

Contestatorii au declarat recurs prin care au solicitat casarea încheierii menționate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Ploiești pentru continuarea judecății.

În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții au susținut că:

- suspendarea în baza art. 244 C. proc. civ. are un caracter facultativ;

- instanța de apel nu a explicat în ce măsură dezlegarea pricinii care formează obiectul celuilalt dosar ar avea efecte în soluționarea contestației lor la executare.

Aceste critici sunt nefondate deoarece:

- în considerentele încheierii atacate, instanța s-a referit la un certificat emis de Judecătoria sectorului 1 București, potrivit căruia intimata creditoare a atacat toate actele succesive de înstrăinare, solicitând constatarea nulității lor absolute și totale;

- deși motivarea încheierii este extrem de succintă, din cuprinsul acesteia rezultă că soluția din cauza dedusă judecății depinde de soluția care se va pronunța în celălalt dosar;

- această concluzie este corectă, fiind evident că aprecierea făcută de o altă instanță de judecată asupra legalității contractelor de înstrăinare a imobilului urmărit va influența în mare măsură soluționarea contestației împotriva executării lui silite.

Drept consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de contestatori va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii I.R. și B.N.B. împotriva încheierii din 30 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2005.