Restitution of confiscated real estate: entitlement to monetary compensation where in-kind restitution is impossible due to demolition and third-party replacement constructions

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3253 din 15 decembrie 2004 Tribunalul Caraș Severin a admis contestația formulată de C.C.C. și a dispus anularea dispoziției nr. 27 din 3 august 2001 emisă de Primăria Moldova Nouă.

S-a constatat că valoarea despăgubirilor cuvenite contestatorului este de 324.000.000 lei și, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 a dispus despăgubirea reclamantului cu această sumă.

A fost respinsă cererea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Caraș Severin.

Instanța de fond a reținut că reclamantul în calitate de moștenitor al numitului C.V. , decedat la 13 martie 1990, a solicitat, prin notificare, restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul înscris în CF Moldova Nouă, „Grădină în ogrăzi”.

Prin dispoziția nr. 27 din 3 august 2001 pârâta a respins cererea reclamantului cu motivarea că acesta nu a dovedit că imobilul revendicat a aparținut autorului său.

Din probele administrate în cauză s-a constatat că tatăl reclamantului a dobândit imobilul la data de 10 ianuarie 1944 prin cumpărare de la fostul proprietar tabular C.C., bunicul reclamantului.

Imobilul a trecut în proprietatea statului în baza sentinței penale nr. 178 din 21 martie 1959 a Tribunalului Militar Timișoara, iar construcțiile existente au fost demolate în anul 1959. În locul acestora au fost edificate construcții noi, care sunt în proprietatea altor persoane.

Dată fiind această stare de fapt instanța a apreciat că imobilul nu poate fi restituit în natură, că vechile construcții au fost demolate, iar reclamantul este îndreptățit la despăgubiri bănești.

Cuantumul despăgubirilor a fost stabilit prin expertiză tehnică de specialitate la suma de 324.000.000 lei.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâta Primăria orașului Moldova Nouă arătând că reclamantul nu a dovedit dreptul de proprietate al tatălui său asupra imobilului, astfel încât nu are calitatea de persoană îndreptățită în înțelesul Legii 10/2001. Se mai arată că instanța a reținut eronat numărul dispoziției contestate ca fiind 27, în realitate acesta este 630/2003.

Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 876 din 8 aprilie 2005 a respins apelul ca nefondat reținând că reclamantul este persoana îndreptățită în conformitate cu prevederile art. 3 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Astfel, în C.F. Moldova Nouă, grădină în ogrăzi, a fost intabulat dreptul de proprietate al bunicului reclamantului C.C. cu titlu de cumpărare din anul 1899.

Reclamantul este moștenitorul legal, în calitate de nepot de fiu al proprietarului tabular.

La data de 10 ianuarie 1944 bunicul reclamantului a vândut imobilul lui C.V., tatăl reclamantului, decedat la 12 martie 1990.

Prin sentința penală 178/21 martie 1959 pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara C.V. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare corecțională pentru uneltire contra ordinii sociale, dispunându-se totodată și confiscarea totală a averii.

Instanța de apel a reținut că imobilul a fost preluat abuziv de către stat, așa cum prevăd dispozițiile art. 2 lit. b) din Legea 10/2001.

Cum construcțiile existente inițial au fost demolate, iar în locul lor au fost edificate construcții noi care aparțin astăzi altor persoane, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reclamantului este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent.

Eroarea materială referitoare la numărul dispoziției contestate poate fi îndreptată pe calea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta Primăria Moldova Nouă, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru următoarele motive:

- reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate al tatălui său asupra imobilului, la dosarul cauzei nu există decât un contract de vânzare-cumpărare a grădinilor și caselor din Ogrăzi și adeverința nr. 1352 din 3 mai 1968 prin care se atestă că dl. C.V. a posedat o casă familială și 11,02 ha teren fără a fi individualizate.

- în mod eronat instanța de apel a considerat că este o simplă eroare faptul că Tribunalul Caraș Severin a dispus anularea dispoziției nr. 27 din 3 august 2001 emisă de Primarul orașului Moldova Nouă.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune.

În mod corect, instanța de apel a constatat că reclamantul C.C.C. este moștenitorul legal al proprietarului tabular al imobilului, în calitate de nepot de fiu.

Pentru a dovedi această calitate reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri, respectiv contractul de vânzare-cumpărare din 1944 încheiat între C.V., în calitate de cumpărător și C.C. în calitate de vânzător, certificatul de deces al lui C.V., certificatul de calitate de moștenitor nr. 89 din 6 aprilie 2004, sentința penală nr. 178 din 21 martie 1959 și adeverința nr. 1352 din 3 mai 1968 eliberată de Consiliul Popular Orășenesc Moldova Nouă.

De asemenea, la dosarul de fond, reclamantul a mai depus declarația autentificată sub nr. 1879 din 30 august 2003 a martorului D.I. prin care se atestă gradul de rudenie existent între C.C. și C.V. și faptul că imobilul în litigiu a fost transmis între cei doi prin contractul de vânzare-cumpărare din 1944.

Referitor la cel de al doilea motiv de recurs potrivit căruia prima instanță ar fi reținut greșit numărul dispoziției contestate 27 din 3 august 2001, în loc de nr.630/1 august 2003, în mod corect instanța de apel a considerat că această eroare materială poate fi îndreptată pe calea unei cereri întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ.

Ca atare, decizia instanței de apel este legală, iar recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria orașului Moldova Nouă împotriva deciziei civile nr. 876 din 8 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată, astăzi 3 noiembrie 2005, în ședință publică.