Conflict of jurisdiction over appellate review of forced execution authorization under modified Code of Civil Procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the appellate case to the Tribunal of Alba, ruling that the appeal must be heard by the Tribunal rather than the Court of Appeal. The dispute concerned the debtor company’s appeal against a civil decision issued by the County Court of Alba Iulia, which had authorized the commencement of forced execution based on a prior judgment. The core legal issue was whether the appeal against a decision authorizing forced execution fell within the jurisdiction of the Court of Appeal (as argued by the lower court due to the summary nature of the procedure) or the Tribunal (as argued by the opposing party due to specific statutory modifications). The Supreme Court determined that, pursuant to Law No. 219/1995 amending the Code of Civil Procedure, tribunales had acquired jurisdiction to hear appeals against county court decisions in such matters, overriding the general rule that places appeals against county court decisions with the courts of appeal. Consequently, the court ordered that the Tribunal of Alba is the competent authority to adjudicate the appeal, dismissing the contention that the Court of Appeal retained jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 339 alin. (3) C. proc. civ, art. 339 C. proc. civ, art. 2 pct. 2 din O.U.G. nr. 65/2004, art. 3731 alin. (2) C. proc. civ, art. 336 C. proc. civ, Art. 338 alin. (1) C. proc. civ; Conflict of jurisdiction over appellate review of forced execution authorization under modified Code of Civil Procedure: Potrivit art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., în vigoare la data declinării competenței de soluționare a cauzei, instanța încuviințează executarea silită prin încheierea dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 125/A din 1 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a apelului formulat de debitoarea SC A.P. SA Alba Iulia împotriva încheierii civile din 16 august 2004 a Judecătoriei Alba Iulia, dată în dosarul civil nr. 5337/2004 în favoarea Tribunalului Alba, secția civilă.
Curtea de apel a reținut următoarele considerente la pronunțarea deciziei:
Prin încheierea civilă din 16 august 2004 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr. 5337/2004 s-a admis cererea formulată de creditoarea T.A. și s-a dispus începerea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1433/2004 a Judecătoriei Alba Iulia, împotriva debitoarei SC A.P. SA Alba Iulia.
Cu referire la prevederile art. 3 pct. a paragraful final din codul de procedură civilă, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 65/2004 aprobată cu modificări prin Legea nr. 493/2004 și dispozițiile speciale ale art. 3731, alin. (1) și art. 339 alin. (3) C. proc. civ., s-a reținut că tribunalelor le revine competența materială în soluționarea apelurilor împotriva încheierilor pronunțate în procedură necontencioasă.
Prin decizia nr. 108/A din 18 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Alba, secția civilă, s-a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, constatându-se conflict negativ de competență.
Tribunalul a reținut următoarele considerente la pronunțarea deciziei:
Cu referire la prevederile art. 3731 alin. (1) și (2) și art. 339 C. proc. civ., s-a reținut că pronunțarea prin încheiere asupra unei cereri de încuviințare a executării silite este dată în competența instanței de judecată și nu a președintelui instanței.
Reținându-se că încheierea atacată nu a fost pronunțată în procedură necontencioasă și că obiectul cauzei nu se încadrează în prevederile art. 2 pct. 2 din O.U.G. nr. 65/2004 modificată și completată de Legea nr. 493/2004, s-a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.
Asupra conflictului de competență, Curtea constată:
Prin încheierea civilă pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. 5337/2004 s-a încuviințat începerea executării silite.
Încuviințarea executării silite face parte dintre cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanței, fără să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, fiind aplicabile prin urmare dispozițiile procedurii necontencioase.
Potrivit art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., în vigoare la data declinării competenței de soluționare a cauzei, instanța încuviințează executarea silită prin încheierea dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
Art. 339 C. proc. civ. are în vedere cazurile în care legea dă în căderea președintelui instanței luarea unor măsuri cu caracter necontencios.
Acest text procedural nu își găsește însă aplicabilitatea în cauză, deoarece cererea soluționată prin încheierea atacată nu este în căderea președintelui instanței, în condițiile art. 339 C. proc. civ.
Cererea de încuviințare a executării silite, potrivit procedurii necontencioase, se soluționează prin încheiere de către instanță, fiind supusă apelului și recursului, art. 336 C. proc. civ.
Deși prin Legea nr. 219/1995 s-a introdus o procedură specială de contestare a încheierii pronunțate asupra cererii de încuviințare a executării silite, căile de atac sunt cele prevăzute de art. 336 C. proc. civ. susmenționat, avându-se în vedere prevederile art. 725 alin. (39 C. proc. civ.
Având în vedere că prin art. 336 C. proc. civ. se prevedeau apelul și recursul, fără a se indica instanțele cărora le revine competența de soluționare, competența se stabilește potrivit dispozițiilor dreptului comun. Art. 338 alin. (1) C. proc. civ. prevede că procedura prevăzută în materie necontencioasă se întregește cu dispozițiile de procedură contencioasă, în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii.
Potrivit art. I pct. 3 din O.U.G. nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 493/2004, curțile de apel judecă apelurile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și tribunale în primă instanță, iar potrivit art. I pct. 2 tribunalele judecă în apel în cazurile expres prevăzute de textul legal.
Prin urmare, competența de soluționare în cauză, revenea Curții de Apel Alba Iulia, care la data la care și-a declinat competența de soluționare era competentă potrivit textelor procedurale menționate; competența revenea aceleiași instanțe și la data ivirii conflictului de competență în fața Tribunalului Alba, potrivit acelorași dispoziții legale.
Prin Legea nr. 219/1995 de aprobare a O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, s-a modificat art. 2 C. proc. civ. care reglementează competența de soluționare ce revine tribunalelor; conform art. 2 pct. 2 C. proc. civ. tribunalele judecă, ca instanța de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță, potrivit art. 3 alin. (2) C. proc. civ., curțile de apel judecând apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță.
Totodată, art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite sub acea lege.
Având în vedere aceste dispoziții legale precum și dispozițiile procedurale tranzitorii de aplicare a Legii nr. 219/1995, Curtea urmează să stabilească competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a apelului declarat de debitoarea SC A.P. SA Alba Iulia împotriva încheierii civile pronunțate la data de 16 august 2004 de Judecătoria Alba Iulia în dosarul civil nr. 5337/2004 în favoarea Tribunalului Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2005.