Jurisdictional conflict resolved: customs penalty annulment claim assigned to administrative court, lower court's declination reversed
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Court of Appeal Timișoara (commercial and administrative litigation section), the initially seized court, which thereby prevails; the lower court's declination in favor of the ordinary court was reversed. The dispute involved a company seeking annulment of a customs authority decision and a constatation act setting late-payment penalties of 1,807,292,035 lei for customs duties, plus exoneration from liability. The legal basis was that the action’s object—challenging administrative-jurisdictional acts—falls under administrative litigation jurisdiction, not ordinary court competence, per Article 1 of Government Emergency Ordinance No. 13/2001 (which treats such challenges as administrative appeals against tax, customs duty, and penalty assessments), and Article 3(1) of the Civil Procedure Code; the appellate court mischaracterized the claim as an execution challenge, disregarding the applicable law and the principle of party disposition.
Legislator headnote
AI generatedart. 31 din O.U.G. nr. 17/2000, art. 3 pct. 1 C. proc. civ, art. 22 C. proc. civ; Jurisdictional conflict resolved: customs penalty annulment claim assigned to administrative court, lower court's declination reversed: The dispute involved a company seeking annulment of a customs authority decision and a constatation act setting late-payment penalties of 1,807,292,035 lei for customs duties, plus exoneration from liability. The legal basis was that the action’s object—challenging administrative-jurisdictional acts—falls under administrative litigation jurisdiction, not ordinary court competence, per Article 1 of Government Emergency Ordinance No. 13/2001 (which treats such challenges as administrative appeals against tax, customs duty, and penalty assessments), and Article 3(1) of the Civil Procedure Code; the appellate court mischaracterized the claim as an execution challenge, disregarding the applicable law and the principle of party disposition.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed in the dispositive to establish the jurisdiction of the administrative and fiscal contentious courts over the dispute, thereby settling the negative conflict of competence in favor of the Court of Appeal.
Cited in the dispositive as the procedural basis for the High Court to decide on the negative conflict of competence between the two courts.
Full text
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC A.N. SA a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara, să se dispună anularea deciziei nr. 1939 din 29 noiembrie 2001, emisă de primul pârât, precum și a actului constatator nr. 3447 din 22 august 2001, emis de Biroul Vamal de Control și Vămuire la Frontieră Timișoara Aeroport, ca nelegale.
Pe cale de consecință, reclamanta a cerut exonerarea sa, de obligația de plată a unor majorări de întârziere, în sumă totală de 1.807.292.035 lei, despre care a arătat că nu sunt datorate.
În drept, ea a invocat prevederile art. 151-156 din Legea nr. 141/1997, art. 348-350 din Regulamentul vamal, aprobat prin H.G. nr. 696/1997, art. 31 și 34 din O.G. nr. 3/1992, republicată, art. 31 din O.U.G. nr. 17/2000, art. 1-6 din O.U.G. nr. 13/2001, ș.a.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 54 din 5 martie 2002, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Instanța a reținut că legalitatea majorărilor de întârziere calculate de organul vamal poate fi examinată de judecătorie, conform art. 76 alin. (3) din O.G. nr. 1/1996, iar nu pe calea unei acțiuni formulată la instanța de contencios administrativ.
La rândul său, Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 9701 din 27 mai 2002, s-a dezînvestit în favoarea instanței sesizate inițial, apreciind că această măsură se impune în raport cu obiectul pricinii și dispozițiile art. 1 ale O.U.G. nr. 13/2001 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Întrucât s-a ivit conflict negativ de comptență între cele două instanțe judecătorești de grade diferite, dosarul cauzei a fost înaintat acestei Curți Supreme, pentru regulator, conform art. 21 din același cod.
Cum deja s-a arătat, obiectul cererii reclamantei il constituie pretenția acesteia, pentru anularea unui act administrativ–jurisdicțional, anume decizia Ministerului Finanțelor Publice nr. 1939 din 29 noiembrie 2001, precum și a actului constatator nr. 3447 din 22 august 2001, prin care Biroul Vamal de Control și Vămuire la Frontieră Timișoara Aeroport a stabilit în sarcina ei, obligația de plată la buget a unor majorări de întârziere, în sumă totală de 1.807.292.035 lei, aferente unor taxe vamale.
Cu un asemenea obiect, acțiunea atrage competența materială a instanțelor judecătorești de contencios administrativ, și nu a judecătoriei, ca instanță de drept comun, astfel cum eronat a reținut Curtea de Apel Timișoara.
Concluzia se impune, atât în raport cu natura actelor juridice supuse controlului judiciar, cât și de procedurile administrativ-jurisdicționale instituite în materie prin Codul vamal, cât și prin O.U.G. nr. 13/2001.
Potrivit art. 1 din acest ultim act normativ, contestațiile formulate de persoanele interesate sunt căi administrative de atac, prin care se solicită diminuarea sau anularea, după caz, a impozitelor, taxelor, datoriei vamale,contribuțiilor la fondurile speciale a majorărilor de întârziere sau a penalităților ori a altor sume constatate și aplicate, precum și a altor măsuri dispuse de organele Ministerului Finanțelor Publice, abilitate conform legii, să efectueze acte de control sau de impunere.
Așadar, calificarea dată de curtea de apel, obiectului cererii reclamantei, ca fiind o contestație la executare, s-a făcut cu nesocotirea dispozițiilor legale precitate, dar și a principiului disponibilității, aplicabil în procesul civil.
Având în vedere considerentele expuse, urmează a se stabili competența de soluționare a litigiului, în favoarea instanței sesizată inițial, respectiv Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Văzând și dispozițiile art. 3 pct. 1 și art. 22 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a litigiului privind pe SC A.N. SA Timișoara, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Vămilor, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2003.