Nationalization under Decree 92/1950: invalidity due to exemption status and in-kind restitution from public domain

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 27 martie 2000 la Tribunalul Constanța reclamantul T.S.N.I. a chemat în judecată pe pârâții I.Ș.J. Constanța, Consiliul local Constanța, Municipiul Constanța prin primar și Statul Român prin D.G.F.P. Constanța solicitând să se constate nelegalitatea trecerii în proprietatea statului a imobilului proprietatea autorilor săi situat în Constanța, și pârâții să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie acest imobil.

În drept a invocat dispozițiile art. 480 C. civ. și Decretul nr. 92/1950.

În motivare a arătat că trecerea în proprietatea statului s-a făcut nelegal cu încălcarea art. II din Decretul nr. 92/1950.

I.Ș.J. Constanța a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantului la plata sumei de 173.529.728 lei contravaloarea îmbunătățirilor.

De asemenea, în cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu A.P.L.E.C. solicitând obligarea reclamantului la plata sumei de 500.000.000 lei reprezentând investițiile efectuate și instituirea unui drept de retenție până la restituirea contravalorii investiției.

În motivarea celor două cereri s-a susținut că în imobil funcționează o asociație fără scop lucrativ din anul 1995 și cu acordul I.S.J. Constanța s-au efectuat îmbunătățiri și investiții.

Prin sentința civilă nr. 831 din 18 decembrie 2000 Tribunalul Constanța a respins acțiunea și cererea reconvențională cât și de intervenție a I.S.J. Constanța și A.P.L.E.C.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că imobilul are destinația de grădiniță și că reclamantul nu a făcut dovada transmiterii legale către el a acestuia și nici a împrejurării că autorul făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 92/1950.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel arătând că și-a dovedit calitatea procesuală activă, că a dovedit că autorul său era exceptat de la aplicarea Decretului nr. 92/1950.

Bunul revendicat a fost inițial rechiziționat de armata sovietică și ulterior naționalizat. În anul 1952 imobilul a fost transformat în grădiniță, în prezent fiind privatizat.

Prin decizia nr. 72/c din 27 ianuarie 2004 Curtea de Apel Constanța a admis apelul, a schimbat în parte sentința, a obligat pârâtul Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, intervenientul I.Ș.J. Constanța și intervenienta A.P.L.E.C. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul.

A luat act că intervenientul I.Ș.J. Constanța a renunțat la judecata cererii reconvenționale. A menținut celelalte dispoziții.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență, în baza probelor de la dosar, că reclamantul a făcut dovada calității procesuale active.

Imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil fiind inițial rechiziționat de armata sovietică iar ulterior a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 fără a se avea în vedere că proprietarii erau exceptați de la aplicarea măsurii naționalizării.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul local Constanța invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și intervenienta A.P.L.E.C. invocând dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C. proc. civ.

În ce privește recursul intervenientei A.P.L.E.C. la data de 30 iunie 2005 s-a înregistrat la dosarul cauzei cererea de renunțare la judecata recursului, formulată de recurenta intervenientă.

Procesul civil este guvernat între altele de principiul disponibilității.

Potrivit art. 246 alin. (1) și (2) C. proc. civ. reclamantul poate să renunțe oricând la judecată fie verbal în ședință fie prin cerere scrisă.

Textul reglementează unul din actele procedurale de dispoziție ale părților.

În conținutul principiului disponibilității intră și dreptul părților de a face acte procesuale de dispoziție care sunt acte de voință cu privire la drepturile lor subiective deduse judecății sau a mijloacelor procesuale prin care se pot recunoaște și stabili aceste drepturi.

Așa fiind, urmează a se lua act că intervenienta A.P.L.E.C. a renunțat la judecata recursului.

În recursul pârâților Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța prin primar este criticată hotărârea instanței de apel deoarece nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție formulată de A.P.L.E.C., luând doar act de renunțarea la judecata cererii de către intervenientă, cerere care nu a fost analizată nici de instanța de fond.

O altă critică constă în faptul că imobilul nu a fost identificat corect, instanța nu a stabilit situația de fapt pe baza analizei judicioase a probelor de la dosar.

În sfârșit, mai este criticată hotărârea și pentru că în ipoteza în care s-ar accepta că imobilul nu ar fi trecut legal în proprietatea statului, odată cu trecerea bunului din domeniul privat în domeniul public al municipiului, restituirea în natură este imposibilă.

Recursul pârâților este nefondat și în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ. urmează să fie respins pentru considerentele ce succed.

Critica referitoare la neanalizarea cererii de intervenție nu poate fi primită.

În raport de dispozițiile art. 246 C. proc. civ. procesul civil este guvernat de principiul disponibilității instanța fiind ținută a respecta voința părții.

În ce privește critica vizând neidentificarea corectă a imobilului determinată de o analiză nejudicioasă a probelor, nu poate fi primită deoarece în cauză s-a efectuat un raport de expertiză necontestat de pârâți. Reclamantul a depus acte care îi demonstrează calitatea procesuală activă.

S-a demonstrat că imobilul a trecut fără titlu în proprietatea statului. Lucrările efectuate nu au avut autorizație, iar în ce privește materialele și manopera nu s-au adus probe justificative.

De altfel, imobilul a fost corect retrocedat și din perspectiva dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, modificată de Legea nr. 247/2005 și republicată.

În acest fel și următoarea critică prin care se susține că bunul făcând parte din domeniul public restituirea în natură este imposibilă urmează a fi înlăturată.

Odată discutate și rezolvate aceste critici se pot considera cercetate și analizate și restul criticilor care le sprijină pe acestea, fiind subsumate lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța prin primar împotriva deciziei nr. 72/C din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

Ia act că intervenienta A.P.L.E.C. a renunțat la judecarea recursului declarat împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2005.