Eligibility of a person born during parental ethnic displacement for compensation under the framework for victims of persecution from 1940 onwards.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the pension fund's appeal, upholding the appellate court's order to annul the administrative decision and recognize the claimant's rights under Government Ordinance No. 105/1999. The dispute centered on whether the claimant, who was born during his parents' ethnic displacement from Northern Transylvania following the Second Vienna Award, qualified as a "displaced person" entitled to compensation, where the initial commission and the pension fund argued he did not meet the criteria as he was not alive at the time of the forced relocation. Relying on the norms of Government Decision No. 127/2002 implementing the Ordinance, the court determined that the legal definition of "displaced person" explicitly includes those who were expelled or refugees for ethnic reasons, irrespective of their status as victims of persecution by the occupying authorities, thereby extending the ordinance's protections to individuals who suffered the same ethnic persecution and loss of property as their displaced parents.
Legislator headnote
AI generatedEligibility of a person born during parental ethnic displacement for compensation under the framework for victims of persecution from 1940 onwards: Întrucât a fost supus persecuțiilor autorităților hortiste, în mod eronat s-a apreciat de Comisie că nu este îndreptățit la recunoașterea drepturilor prevăzute de art.1 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.557/CA/2002-P din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă Casa județeană de Pensii Satu Mare, precum și intimatul-reclamant B.I.
Procedura completă.
Magistratul asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că recurenta Casa județeană de Pensii Satu Mare a solicitat judecarea cauzei și în absența sa (fila 3 dosar recurs).
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 10 septembrie 2002 reclamantul B.I. a chemat în judecată Casa județeană de Pensii Satu-Mare, solicitând anularea Hotărârii nr.956 din 8.08.2002, prin care Comisia constituită în baza Ordonanței Guvernului nr.105/1999, i-a respins cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, urmare aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea natală și întrucât s-a născut în refugiu, îi sunt aplicabile prevederile O.G. nr.105/1999.
Întrucât a fost supus persecuțiilor autorităților hortiste, în mod eronat s-a apreciat de Comisie că nu este îndreptățit la recunoașterea drepturilor prevăzute de art.1 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999.
Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.557 din 21 octombrie 2002 a admis acțiunea reclamantului, a anulat actul administrativ atacat și a obligat pârâta să-i recunoască drepturile prevăzute de O.G. nr.105/1999.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa județeană de Pensii Satu-Mare susținând în esență că, reclamantul nu se poate prevala de normele juridice invocate, întrucât nu era născut la data strămutării părinților săi.
Recursul este nefondat.
Prin Hotărârea Guvernului nr.127 din 14 februarie 2002 au fost aprobate Normele de aplicare a Ordonanței Guvernului nr.105/1999.
Prevederile art.2 ale acestui act normativ au extins aplicabilitatea ordonanței și în ceea ce privește persoanele refugiate pentru motive etnice, categorii în care se încadrează și reclamantul-intimat.
Potrivit art.2 din Norme prin persoană care a fost strămutată în altă localitate în sensul Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr.189/2999 cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate sau refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.
Rezultă așadar că, prin noua reglementare, în noțiunea de persoană strămutată în altă localitate au fost incluse și persoanele, care, la fel ca reclamantul, s-au refugiat din Ardealul de Nord din motive etnice, după aplicarea Dictatului de la Viena.
Norma juridică nou introdusă, nu face nici o distincție între cetățenii români care au fost victime ale unor acte de persecuție din partea regimurilor instaurate în România, cu începere de la 06 septembrie 1940 și a altor autorități, cum este cazul celor de ocupație străină, instalate vremelnic pe teritoriul natal.
În cazul în speță, deși reclamantul-intimat s-a născut în perioada strămutării părinților săi, a suferit aceleași persecuții etnice ca aceștia, fiind lipsit de locuința din localitatea de domiciliu a părinților și de alte bunuri, întrucât a avut același statut juridic ca și părinții săi.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.557/CA/2002-P din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.