Ownership of Land and Building; Jurisdictional Remittal of Recourse Under O.U.G. 138/2000
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declined jurisdiction to hear the appeal, remanding the case to the Court of Appeal for resolution, thereby leaving the lower appellate decision upholding the plaintiff's ownership claims in force pending the next instance. The dispute involved a civil action for confirmation of ownership and peaceful possession of land and a building, where the plaintiff successfully challenged the absolute partial nullity of the defendant company’s title certificate, leading to a judgment obliging the defendant to cede the property. The decisive legal basis for the remittal was Article II, paragraphs (3) and (4) of Law No. 219/2005 approving O.U.G. No. 138/2000, which stipulated that appeals in cases with a subject matter value under 5 billion lei must be referred back to the Courts of Appeal rather than heard by the High Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 lit. b) C. proc. civ; Ownership of Land and Building; Jurisdictional Remittal of Recourse Under O.U.G. 138/2000: The dispute involved a civil action for confirmation of ownership and peaceful possession of land and a building, where the plaintiff successfully challenged the absolute partial nullity of the defendant company’s title certificate, leading to a judgment obliging the defendant to cede the property. The decisive legal basis for the remittal was Article II, paragraphs (3) and (4) of Law No. 219/2005 approving O.U.G. No. 138/2000, which stipulated that appeals in cases with a subject matter value under 5 billion lei must be referred back to the Courts of Appeal rather than heard by the High Court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited to justify the declination of jurisdiction and remittal of the case to the Court of Appeal due to the subject matter value.
Full text
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la 3 iulie 1999 reclamantul C.T. a chemat în judecată pe pârâta SC A.F. SA Bacău cerând să fie obligată să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2119 mp teren și construcție edificată pe aceasta.
Prin sentința civilă nr. 2168 din 11 octombrie 2000 Judecătoria Bacău, reținând că valoarea imobilelor în litigiu este de 219.193.000 lei, în baza art. 2 lit. b) C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Prin sentința civilă nr. 167 din 25 martie 2002 Tribunalul Bacău a admis acțiunea și, constatând nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria Mo nr. 0640 din 10 ianuarie 1994, a obligat pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele identificate în dispozitiv.
Prin decizia civilă nr. 48 din 26 mai 2003 Curtea de Apel Bacău a respins apelul declarat de pârâta ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC A.F. SA Bacău .
Din examinarea lucrărilor dosarului se constată următoarele:
Față de valoarea litigiului, sub 5 miliarde de lei, în cauză sunt incidente dispozițiile art. II alin. (3) și (4) din Legea nr. 219/2005 pentru aprobarea O.U.G. nr. 138/2000, dispoziții potrivit cărora, în astfel de cazuri, recursurile aflate pe rolul acestei instanțe se trimit la curțile de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină competența de soluționare a recursului declarat de SC A.F. SA Bacău împotriva deciziei nr. 48 din 26 mai 2003 a Curții de Apel Bacău în favoarea Curții de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2005.