Tardiness of civil appeal: validity of service by internal registrar stamp vs. statutory service minute requirements

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5964 din 11 decembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 5 București a fost admisă cererea formulată de N.G. și N.A. împotriva Ministerului Finanțelor Publice, constatându-se că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 192 mp, situat în București, și asupra construcțiilor aflate pe acest teren, casă de locuit cu 2 camere, bucătărie și hol, șopron, magazie, puț pentru apă.

S-a avut în vedere că de la data dobândirii terenului pe care a edificat construcțiile menționate, reclamanții au locuit aici, au plătit taxele și impozitele către stat, comportându-se ca adevărați proprietari, fiind întrunite prevederile art. 1837 și urm. C. civ.

Apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva acestei sentințe, a fost respins ca tardiv, prin decizia nr. 887 din 2 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII–a.

S-a avut în vedere că sentința a fost comunicată intimatului la 6 mai 2004, iar apelul a fost declarat la 25 mai 2004, deci cu depășirea termenului legal de 15 zile.

Împotriva acestei decizii, Ministerul Finanțelor Publice a declarat recursul de față, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Se susține că sentința a fost comunicată intimatului la 11 mai 2004, fiind înregistrată sub nr. 34536, astfel cum rezultă din dovada de comunicare atașată la recurs.

Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:

Este necontestat că termenul de apel este de 15 zile, de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, astfel cum se prevede expres în art. 284 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța de apel a considerat că termenul menționat de 15 zile, pentru declararea apelului a fost depășit de Ministerul Finanțelor Publice, care a înregistrat calea de atac exercitată la data de 25 mai 2005. S-a avut în vedere că actul procedural de comunicare a sentinței, în raport de care se calculează termenul de apel, are data de 6 mai 2004.

Examinând această „dovadă de comunicare” a hotărârii (fila 94 dosar fond) se constată că aceasta întrunește toate cerințele impuse de art. 100 C. proc. civ., astfel că sentința civilă nr. 5964 din 11 decembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 5 a fost comunicată Ministerului Finanțelor Publice la data de 6 mai 2004 când a fost înregistrată la Registratura generală.

Înscrisul depus ca anexă la recurs, este inform, nu constituie dovadă de comunicare în sensul prevederilor legale la care s-a făcut referire, pentru că așa zisa dată de comunicare este înscrisă de Registratura Generală a Ministerului Finanțelor Publice, și nu de persoana însărcinată cu înmânarea actelor de procedură, care trebuie să întocmească un proces-verbal, ce trebuie să cuprindă anumite mențiuni, unele fiind prevăzute sub pedeapsa nulității.

De altfel, potrivit art. 100 pct. 4 C. proc. civ., procesul-verbal de comunicare, cel avut în vedere de instanțe face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat și cum nu s-a uzat în instanță de o astfel de procedură, rezultă că procesul-verbal din data de 6 mai 2004 este perfect valabil, astfel că data menționată este data reală de comunicare a hotărârii.

În raport de aceasta, declararea apelului la data necontestată de părți de 25 mai 2004, se înscrie cu evidență ca fiind făcută cu depășirea termenului legal de 15 zile, astfel că în mod corect a fost respins apelul ca tardiv.

Așa fiind, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 887 A din 2 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII–a civilă și litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iulie 2005.