Inadmissibility of direct civil claim for restitution of abnormally taken property without prior administrative procedure under Law No. 10/2001
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower courts' rulings and leaving in force the decision rejecting the claims as inadmissible. The plaintiffs, heirs to a portion of a property allegedly taken over by the state without valid title, initiated a direct civil action for property restitution against the state and municipal authorities, arguing that their rights were violated by the dismissal of their case. The Court held that the action was procedurally barred because it was filed after the enactment of Law No. 10/2001, which constitutes a special statutory regime for the restitution of abnormally taken properties. Under this specific legislation, civil claims are only admissible if the applicant first undergoes a mandatory administrative procedure with the holding entity and subsequently challenges a negative administrative decision before the court; since the plaintiffs bypassed this preliminary administrative step, the direct civil suit was deemed inadmissible, and the court clarified that this procedural requirement did not constitute an unreasonable restriction on access to justice.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998; Inadmissibility of direct civil claim for restitution of abnormally taken property without prior administrative procedure under Law No. 10/2001: Împotriva acestei decizii reclamantele și intervenienta au declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2060/2001, reclamantele R.M. și B.A.M.E. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul București, prin Primarul General și RA A.P.P.S., solicitând să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de 729,60 mp, situat în București.
În motivarea cererii se arată că V.R.(tatăl M.R.) a dobândit terenul respectiv în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 20254/1937, iar prin actul de vânzare-cumpărare nr. 11633 din 30 martie 1940, V.R. i-a vândut G.C. cota indiviză de ½ din terenul respectiv, aceasta fiind mătușa reclamantei B.A.E.M.
În motivare se mai arată că terenul a fost preluat de stat fără titlu.
La termenul din 19 decembrie 2002 a formulat cerere de intervenție în interes propriu I.R.E.P., solicitând obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate imobilul în litigiu, alături de cele două reclamante, motivat de faptul că G.C. este mătușa ei și a lui B.A.E.M.
S-a mai precizat că a fost notificată R.A.A.P.P.S., dar neprimind nici un răspuns, s-a introdus acțiunea de față.
Prin sentința civilă nr. 439 din 3 iulie 2003, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins cererea principală și cererea de intervenție în interes propriu ca inadmisibile.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele R.M. E. și B.A.M.E. și intervenienta I.R.E.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 190 din 11 februarie 2004, a respins ca nefondat apelul, menținând, astfel, soluția instanței de fond.
Împotriva acestei decizii reclamantele și intervenienta au declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Ele au susținut, în esență, că, prin respingerea acțiunii și a cererii de intervenție ca inadmisibile, s-a ajuns la îngrădirea liberului acces la justiție, la justiție, la încălcarea gravă a drepturilor și libertăților constituționale.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele argumente.
Acțiunea în revendicare imobiliară, promovată de reclamante a fost introdusă la Tribunalul București la data de 14 martie 2001, după intrarea în vigoarea a Legii nr. 10/2001.
Așa cum corect au reținut instanțele, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii lor dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Legea nr. 10/2001 reprezintă un act normativ special, ce reglementează toate situațiile referitoare la imobilele preluate abuziv de stat și implică o procedură specială pentru obținerea în natură a imobilelor ce cad sub incidența sa.
După cum a reținut și instanța de fond, cererea reclamantelor prin care solicită direct instanței obligarea unității deținătoare la restituirea imobilului, fără a aștepta răspunsul regiei la notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, este inadmisibilă, deoarece, în procedura prevăzută de această lege, tribunalul soluționează contestațiile exercitate de persoana îndreptățită împotriva deciziei emise de persoana juridică deținătoare.
Acest lucru înseamnă că o cerere în revendicare introdusă contra persoanei notificate, fără a se face dovada parcurgerii procedurii administrative prealabile, este inadmisibilă, neputându-se suplini procedura administrativă de restituire în natură sau prin echivalent.
Având în vedere aceste considerente, prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă, nu se poate susține că se limitează accesul la justiție al fostului proprietar; intenția legiuitorului, prin prevederile Legii nr. 10/2001, este aceea de a rezolva în mod unitar unele probleme speciale, apărute cu referire la bunuri preluate de stat în perioada 1946-1989.
Față de cele exprimate mai sus, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele R.M., B.A.M.E. și I.R.E.P. împotriva deciziei nr. 190 din 11 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 iulie 2005.