Municipality’s Lease Termination and Eviction Claim Rejected for Failure to Prove Non-Use

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 6 noiembrie 2003, reclamantul Municipiul Timișoara reprezentat prin primar și Consiliul Local a chemat în judecată pe pârâta SC G. & S. SRL solicitând rezilierea contractului de închiriere nr. 675/1997 pentru neuz și evacuarea acesteia din urmă din spațiul închiriat inițial în Timișoara.

În motivarea acțiunii, întemeiată pe art. 969 C. civ., art. 24 lit. b) și art. 25 din Legea nr. 114/1996, O.U.G. nr. 40/1999 și art. 274 C. proc. civ. , reclamantul a susținut că:

- prin contractul menționat a închiriat pârâtei un spațiu de 35,28 mp cu destinație de sediu firmă, magazin mixt și magazie;

- în urma unor verificări la fața locului, inspectori din cadrul Direcției Patrimoniului au constatat că spațiul închiriat este nefolosit de mai mult de 60 de zile;

- H.C.L. Timișoara nr. 189/1999 a completat contractul de închiriere cu noțiunea de neuz, definită ca nefolosirea totală sau parțială, conform destinației sale ori întreruperi ale folosirii mai mari de 60 de zile în cursul unui an calendaristic;

La 26 februarie 2004, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând să se constate rezilierea de drept a contractului de închiriere.

Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 2027 din 4 martie 2004, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că:

- modificarea cererii nu poate fi luată în considerare deoarece s-a făcut ulterior primei zile de înfățișare, iar pârâta s-a opus;

- spațiul în discuție a fost închiriat pârâtei până la 14 aprilie 2009;

- prin H.C.L. Timișoara nr. 189/1999 a fost definită noțiunea de neuz;

- ulterior, părțile au completat contractul cu un act adițional care prevede desființarea de drept pentru nerespectarea obligației de folosire a spațiului;

- reclamantul nu a solicitat să se constate rezilierea de drept, iar neuzul nu face parte din obligațiile principale stabilite de art. 1429 C. civ. în sarcina chiriașului;

- în speță nu sunt operante art. 24 lit. h) și art. 25 din Legea nr. 114/1996, spațiul în discuție având altă destinație decât aceea de locuință.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 2023 din 27 septembrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, cu motivarea că:

- din procesul-verbal încheiat de inspectorii Direcției Patrimoniu nu rezultă durata nefolosirii spațiului;

- pârâta a făcut dovada în acte că în perioada iulie–august 2003, a efectuat lucrări de reparații, izolație, zugrăvit și vopsit, pentru care nu avea nevoie de acordul locatorului;

- potrivit actului adițional, perioada în care chiriașul efectuează lucrări de reamenajare, modernizare sau reparații, de cel mult 60 de zile în cursul unui an calendaristic, nu este considerată neuz;

- în luna august 2004, inspectorii reclamantului au constatat că pârâta folosește spațiul în discuție;

Reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. , prin care a susținut că ambele hotărâri ar fi greșite deoarece:

- chitanțele prezentate de pârâtă, care atestă efectuarea unor lucrări de reparații, izolație și vopsit sunt lipsite de relevanță;

- prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a recunoscut că nu a folosit spațiul mai mult de 60 de zile.

Criticile sunt nefondate deoarece:

- recurenta nu a precizat motivele pentru care actele depuse la dosar de pârâtă nu ar trebui luate în considerare;

- pârâta a depus o singură întâmpinare prin care a negat nefolosirea spațiului;

- din procesul verbal de constatare înregistrat sub nr. 1 din 10 august 2003 la Direcția Patrimoniu a Primăriei Municipiului Timișoara nu rezultă de când este nefolosit spațiul în discuție.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. , recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara, prin Primar împotriva deciziei nr. 2023/A din 27 septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2005.