Compulsory sale of housing: owner-only alienation rights and classification of intervention housing under Law No. 85/1992
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s appeal, set aside the prior rulings, and dismissed the plaintiff’s claim as unfounded, ruling in favor of the defendant. The dispute concerned a request to compel the sale of a specific residential unit, where the plaintiff argued for the right of first refusal under tenancy provisions, while the defendant contended it lacked standing as a non-owner and that the property was legally classified as an "intervention housing" unit exempt from forced sale. The court determined the lower instances erred in applying Article 7 of Law No. 85/1992, as the defendant was only a precarious possessor with a right of use, not the owner, and the contract explicitly identified the space as intervention housing, rendering the asset non-alienable by the respondent.
Legislator headnote
AI generatedart. 7 din Legea nr. 85/1992, art. 314 C. proc. civ, art. 312 și art. 314 C. proc. civ; Compulsory sale of housing: owner-only alienation rights and classification of intervention housing under Law No. 85/1992: The dispute concerned a request to compel the sale of a specific residential unit, where the plaintiff argued for the right of first refusal under tenancy provisions, while the defendant contended it lacked standing as a non-owner and that the property was legally classified as an "intervention housing" unit exempt from forced sale. The court determined the lower instances erred in applying Article 7 of Law No. 85/1992, as the defendant was only a precarious possessor with a right of use, not the owner, and the contract explicitly identified the space as intervention housing, rendering the asset non-alienable by the respondent.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive to govern the re-adjudication of the case after setting aside the previous decisions.
Full text
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14 aprilie 2003 pe rolul Judecătoriei Brașov, reclamantul B.S. a chemat în judecată pârâta SC E. SA, sucursala Brașov, solicitând să se dispună obligarea acesteia de a încheia cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare cu privire la garsoniera (camera) nr. 105 din imobilul situat în Brașov.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este titularul contractului de închiriere nr. 221 din 16 februarie 1999 cu privire la spațiul menționat, care nu este o locuință de intervenție iar pârâta refuză în mod nejustificat să o vândă.
Au fost invocate în drept, ca temei al cererii, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 republicată.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii și arătând că:
- nu este proprietara imobilului respectiv, ci doar un detentor precar;
- reclamantul nu și-a exprimat dorința de cumpărare a locuinței, care este un spațiu de intervenție.
Examinând dovezile cu înscrisuri administrate Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 8745 din 16 octombrie 2003 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, reținând că sunt în mod cumulativ întrunite condițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 85/1992 pentru vânzarea locuinței către reclamant.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, cu o motivare similară celei a instanței de fond, prin decizia civilă nr. 169 din 2 martie 2004 formulată de Curtea de Apel Brașov.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru aplicarea greșită a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 republicată.
A arătat că nu este proprietara imobilului iar pe de altă parte spațiul în litigiu are natura juridică a unei locuințe de intervenție.
Recursul este fondat, instanțele considerând în mod greșit că acțiunea este admisibilă:
Sub un prim aspect, la fila 4 a dosarului de fond se află contractul de încheiere în care se menționează clar și explicit că este vorba despre o locuință de intervenție.
Orice discuție cu privire la acest aspect, menită să contrazică prevederile contractului semnat de părți, nu poate fi primită.
Pe de altă parte, din extrasul de C.F. ( fila 30 dosar de fond ) rezultă indubitabil că proprietar al construcției este statul român, pârâta având doar un drept de folosință asupra terenului pe durata existenței clădirii.
Se constată așadar că prin cele două hotărâri judecătorești, un neproprietar a fost obligat să vândă un bun care, potrivit legii, nu putea fi înstrăinat.
În consecință, cum sentința și decizia sunt vădit greșite, Înalta Curte va admite recursul și le va casa, urmând ca, în rejudecarea cauzei conform art. 312 și art. 314 C. proc. civ., să respingă acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC E. SA, sucursala Brașov, împotriva deciziei civile nr. 169/Ap din 2 martie 2004 a Curții de Apel Brașov.
Casează această decizie precum și sentința civilă nr. 8745 din 16 octombrie 2003 a Judecătoriei Brașov și, rejudecând, respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință, astăzi 23 iunie 2005.