Administrative claim for persecution rights rejected; appeal dismissed as unfounded.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s decision that rejected the claimant’s action; the initial ruling remains in force. The dispute concerned an administrative claim seeking annulment of a decision by the General Directorate of Labor and Social Solidarity Bucharest and recognition of rights under Decree-Law No. 118/1990 for the period 1979–1989, based on alleged political persecution. The decisive legal basis was that the claimant failed to prove, through a final court judgment, that he had been politically persecuted as required by the decree, and the appellate court found no grounds for cassation on public-order grounds under Article 306(2) of the Civil Procedure Code, also affirming the trial court’s proper rejection of witness evidence as unnecessary.
Legislator headnote
AI generatedart. 306 alin. (2) C. proc. civ; Administrative claim for persecution rights rejected; appeal dismissed as unfounded: Verificând cauza în funcție de motivele de recurs, formulate în lumina dispozițiile art. C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 12 iulie 2000, reclamantul A.I. a solicitat anularea deciziei nr. 7289/2992 din 28 aprilie 2000, emisă de Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială București și obligarea pârâtei să-i recunoască drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, pentru perioada 1979 – 1989.
Prin sentința civilă nr. 62/2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală. În motivarea recursului s-a arăta,t în esență, că instanța nu a administrat toate probele solicitate și nu a analizat actele dosarului.
Verificând cauza în funcție de motivele de recurs, formulate în lumina dispozițiile art. C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Instanța a încuviințat și nu a administrat proba cu acte și interogatorii, apreciind în mod corect că proba testimonială nu este utilă cauzei. Se reține că recurentul nu a dovedit prin hotărâre judecătorească irevocabilă, faptul că s-a constatat că a fost persecutat politic, astfel încât în prezenta cauză să se poată dispune pârâtei să-i recunoască drepturi acordate de Decretul-lege nr. 118/1990. Nu rezultă din probe că petentul a avut domiciliul forțat, a fost internat în spitale de psihiatrie sau că a fost în alt mod persecutat din motive politice.
Față de considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinței, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.I., împotriva sentinței nr. 62 din 25 ianuarie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.