Compulsory sale of service housing to tenant under Law No. 85/1992

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 6 iunie 2003, reclamantul R.E. a chemat în judecată pe pârâta SC C.F. Craiova SA, solicitând obligarea acesteia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a locuinței situate în Căminul de nefamiliști din Craiova, la prețul stabilit printr-o expertiză tehnică.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că:

- ocupă o cameră din Căminul de nefamiliști, în calitate de chiriaș îndeplinind obligațiile ce-i revin.

- la data de 20 noiembrie 2002, unitatea pârâtă a înștiințat chiriașii că a hotărât să vândă camerele locuite de aceștia, urmând ca prețul și condițiile vânzării să fie cunoscute la momentul exprimării opțiunii;

- prețul stabilit nu corespunde valorii reale, imobilul având un grad avansat de uzură și degradare, iar spațiul de locuit este necorespunzător.

Pârâta a solicitat prin cererea reconvențională respingerea acțiunii, deoarece prețul construcției a fost stabilit de Adunarea Generală a Acționarilor, potrivit Legii nr. 85/1992 și Decretului nr. 61/1990, iar reclamantul nu îndeplinește condițiile impuse de actele normative sus menționate.

Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr. 10641 din 21 octombrie 2005, a admis acțiunea, a obligat pe pârâtă să-i vândă reclamantului locuința situată în Craiova, Dolj în condițiile Legii nr. 85/1992 și Decretului-lege nr. 61/1990 și a respins cererea reconvențională precizată.

S-a reținut că:

- reclamantul ocupă în calitate de chiriaș o cameră în Căminul de nefamiliști construit de unitatea pârâtă în anul 1979, pe care dorește să o cumpere și pentru care a plătit chirie până în anul 2002, luna mai;

- această locuință intră în categoria locuințelor de serviciu;

- în cauză sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992, modificată, care arată că locuințele vor fi vândute titularilor în conformitate cu Decretul-lege nr. 61/1990;

- dispozițiile Legii nr. 85/1992 modificată prin Legea nr. 76/1994 impun unităților respective obligația de a nu refuza vânzarea acestor locuințe atunci când titularii de contracte solicită cumpărarea lor;

- reclamantul îndeplinește cerințele impuse de legea menționată.

Curtea de Apel Craiova secția civilă, prin decizia nr. 1880 din 18 iunie 2004, a respins apelurile formulate de reclamant și pârâtă, cu motivarea că:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992 a instituit obligația unităților economice de a vinde locuințele construite din fondurile acestora, până la data intrării în vigoare a legii;

- chiar dacă pârâta este unitate comercială cu capital integral privat, are obligația de a vinde în condițiile legii speciale;

- dovada calității de chiriaș a reclamantului rezultă chiar din recunoașterea pârâtei.

Pârâta SC C.F. Craiova SA a declarat recurs prin care a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare administrate, aplicând greșit prevederile Legii nr. 85/1992 și că reclamantul nu a fost angajatul său, este rău platnic în achitarea debitelor pentru chirie și întreținere, deci nu îndeplinește condițiile pentru a cumpăra locuința.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte reține că sunt nefondate, deoarece art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992 obligă unitățile economice să vândă locuințele construite din fondurile lor, până la data intrării în vigoare a legii, printre aceste unități economice încadrându-se și recurenta, chiar dacă are capital integral privat, iar reclamantul îndeplinește cerințele legale pentru a cumpăra.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta SC C.F. Craiova SA împotriva deciziei nr. 1880 din 18 iunie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.