Judicial dissolution and lack of active procedural capacity of a company in liquidation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal as unfounded, leaving in force the appellate decision that dismissed the original action due to the plaintiff's lack of active procedural capacity. The dispute involved a dissolved limited liability company, subsequently in liquidation, which had initiated civil proceedings to compel the delivery of an original document for land registration; the lower courts dismissed the case as the company lacked the capacity to sue in its own name post-dissolution. The court held that judicial dissolution triggers liquidation, during which the legal entity retains only limited capacity to manage assets and liabilities through liquidators, and that the lack of procedural capacity to appear in court is an absolute bar. Citing the Civil Procedure Code and Decree No. 31/1954, the Court affirmed that the exception of lack of procedural capacity could be raised *ex officio* or by the opposing party at any stage, and that the trial court had properly put the issue to the parties, thereby rejecting the appellant's claims of violation of the adversarial principle and contradictory reasoning.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ, art. 304 pct. 7 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Judicial dissolution and lack of active procedural capacity of a company in liquidation: Recursul astfel motivat nu este întemeiat și va fi respins ca nefondat în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă nr. 23 mai 2003 reclamanta SC D.I. SRL a chemat în judecată pe pârâtul P.D. pentru a fi obligat să-i predea un înscris original necesar întabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Otopeni, județul Ilfov.
Prin sentința civilă nr. 2171 din 4 septembrie 2003 Judecătoria Buftea a respins acțiunea ca fiind introdusă de către o persoană lipsită de capacitate procesuală activă, constatând că reclamanta a fost dizolvată prin sentința civilă nr. 3725 din 14 martie 2002 pronunțată de Tribunalul București.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 27 din 13 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
SC D.I. 2000 SRL a declarat recurs invocând cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și cerând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă.
Dezvoltând recursul, reclamanta susține că excepția în temeiul căreia a fost soluționată cauza nu a fost invocată de partea adversă sau de către instanță din oficiu și nici nu a fost pusă în discuția părților, ceea ce atrage incidența cazurilor de casare invocate, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 129 C. proc. civ. referitoare la principiul contradictorialității procesului civil, iar hotărârea dată în apel conține astfel motive contradictorii față de natura pricinii, dat fiind că lipsa capacității de folosință sau de exercițiu nu duce la lipsa capacității procesuale active.
Recursul astfel motivat nu este întemeiat și va fi respins ca nefondat în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Dizolvarea constituie un mod de încetare a persoanei juridice potrivit art. 40 din Decretul nr. 31/1954 având ca efect intrarea în lichidare potrivit art. 51 din același act normativ.
Așadar, efectul esențial al dizolvării este lichidarea persoanei juridice, la finalizarea căreia persoana juridică respectivă a încetat, moment în care încetează atât capacitatea de folosință, cât și capacitatea de exercițiu, însă pe durata lichidării persoana juridică are numai o capacitate de folosință limitată la aptitudinea de a avea drepturile și obligațiile necesare realizării activului și plății pasivului, iar capacitatea de exercițiu a persoanei juridice aflată în lichidare se realizează prin intermediul lichidatorilor.
Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații în plan procesual, încetând la data încetării persoanei juridice însăși.
Capacitatea procesuală de exercițiu constă în aptitudinea persoanei juridice de a-și valorifica singură drepturile procedurale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale, deci de a sta în judecată.
În raport de cele arătate, este indiscutabil că la data introducerii acțiunii, reclamanta dizolvată judiciar era lipsită de capacitate procesuală de exercițiu, neputând sta în judecată în nume propriu.
Ca urmare, instanțele au rezolvat corect problema capacității procesuale a reclamantei, respingând acțiunea pe cale de excepție, astfel că nu poate fi primită critica încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu poate fi invocată în orice stare a pricinii, inclusiv din oficiu de către instanța de judecată, cu obligația de a fi pusă în discuția părților, ceea ce s-a și întâmplat în cauză, din practicaua sentinței de primă instanță rezultând că tribunalul a pus în discuția părților excepția arătată, iar reclamanta prin avocat a pus atât concluzii orale cât și concluzii scrise asupra acesteia (a se vedea filele 196-197 din dosarul de primă instanță).
Indiscutabil deci motivul de recurs încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este vădit nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC D.I. 2000 SRL Mogoșoaia împotriva deciziei nr. 27 din 13 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.