Restitution of Ex-Nationalized Property: Sufficiency of Decree Annex and Arrest Records to Prove Title Under Law 10/2001 and Exclusion of Unraised Public Domain Defense in Extraordinary Recourse
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the recusal filed by the Prahova County Council against the appellate decision, which had upheld the first-instance judgment ordering the in natura restitution of an apartment to the heirs of the original owner, while rejecting the restitution of the surrounding land and dismissing claims against the Municipality due to lack of passive procedural capacity. The dispute centered on the validity of the heirs' claim for restitution under Law No. 10/2001 regarding the abusable nationalization of an apartment pursuant to Decree No. 92/1950, with the County Council arguing that the appellants failed to prove property rights in the specific sense required by Methodological Norms Article 22.1(a) and that the property belonged to the public domain under Article 16.1 of Law No. 10/2001. The court held that the property was lawfully owned by the predecessor, who was convicted of political agitation and subsequently nationalized; it ruled that because Article 22 of Law No. 10/2001 does not specify a special evidentiary standard for property rights, common law rules apply, and the combination of the decree's annex listing the owner, the Ministry of Interior's address regarding the arrest, and the death certificate sufficiently proved ownership. Furthermore, the court rejected the argument regarding public domain status under Article 16.1 because this legal issue was not raised on appeal, and the extraordinary appeal lacks devolutive character, serving only as a control on the lower court's judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 22 din Legea nr. 10/2001, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Restitution of Ex-Nationalized Property: Sufficiency of Decree Annex and Arrest Records to Prove Title Under Law 10/2001 and Exclusion of Unraised Public Domain Defense in Extraordinary Recourse: Primăria municipiului Ploiești a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere faptul că, dispoziția contestată a fost emisă de Consiliul Județean Prahova, iar aceasta din urmă a criticat sentința primei instanțe ca fiind rezultatul unei aprecieri eronate a materialului probator aflat la dosarul cauzei, în sensul că certificatul nr. 2396/1998 emis de Direcția Județeană Prahova a Arhivelor Naționale, face dovada numai a preluării abuzive a imobilului dar nu și a proprietății, în înțelesul art. 22 pct. 1 lit. a) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la 9 ianuarie 2004 pe rolul Tribunalului Prahova, contestatorii V.Ș., V.M., V.N., V.V. și I.R. au chemat în judecată intimatele Primăria municipiului Ploiești și Consiliul județean Prahova, solicitând anularea deciziei nr. 152 din 6 decembrie 2003 emisă de intimata Consiliul Județean Prahova și restituirea în natură a imobilului situat în Ploiești.
În motivarea contestației, au susținut că imobilul în litigiu, a aparținut unchiului acestora, M.V. fiind preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950.
Prin sentința civilă nr. 100 din 9 februarie 2004 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția civilă, a fost admisă în parte contestația, a anulat în parte decizia nr. 152 din 6 decembrie 2003 și a dispus restituirea în natură a apartamentului situat în Ploiești.
A respins capătul de cerere privind restituirea în natură a suprafeței de 2492 mp teren.
În motivarea hotărârii, instanța de fond, a reținut, că prin anexa la Decretul nr. 92/1950 poziția 500 s-a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului ce a aparținut numitului M.V., condamnat prin sentința penală nr. 138 din 25 aprilie 1957 pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara la 6 ani închisoare corecțională pentru delictul de agitație publică.
În urma administrării probei cu înscrisuri, respectiv certificatul de moștenitor nr. 91 din 6 mai 2003 emis de Biroul Notarului Public T.M. cât și a certificatului nr. 2396/1998 emis de Direcția Județeană Prahova a Arhivelor Naționale, prima instanță a reținut că a fost dovedită calitatea de moștenitori a contestatorilor cât și a dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat a le fi restituit.
Împotriva acestor hotărâri, au declarat apel contestatorii Primăria municipiului Ploiești și Consiliul Județean Prahova.
Prin apelul declarat, moștenitorii și-au exprimat nemulțumirea cu privire la respingerea cererii de restituire în natură a suprafeței de 2474 mp pe care se află construcția și terenul din jurul acesteia.
Primăria municipiului Ploiești a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere faptul că, dispoziția contestată a fost emisă de Consiliul Județean Prahova, iar aceasta din urmă a criticat sentința primei instanțe ca fiind rezultatul unei aprecieri eronate a materialului probator aflat la dosarul cauzei, în sensul că certificatul nr. 2396/1998 emis de Direcția Județeană Prahova a Arhivelor Naționale, face dovada numai a preluării abuzive a imobilului dar nu și a proprietății, în înțelesul art. 22 pct. 1 lit. a) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 1350 din 28 aprilie 2004, a admis apelul intimatei Primăria municipiului Ploiești, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea față de această intimată.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
A respins ca nefondate apelurile declarate de contestatori și de intimatul Consiliul Județean Prahova.
În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că, Primăria municipiului Ploiești nu are calitatea procesuală pasivă în cauza de față, iar din actele aflate la dosar contestatorii nu și-au dovedit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2492 mp deși și-au restrâns pretențiile la 1520 mp.
Referitor la critica intimatului Consiliul Județean Prahova, instanța de apel a reținut că reclamanții-contestatori au făcut dovada calității de moștenitori de pe urma defunctului M.V., cât și dovada proprietății acestui autor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimatul Consiliul Județean Prahova, susținând că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât contestatorii nu au făcut dovada proprietății în înțelesul art. 22.1 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, iar imobilul a cărui restituire se cere, se încadrează în prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, figurând în domeniul public de Județul Prahova.
Criticile recurentei sunt nefondate.
Ambele instanțe au reținut în mod judicios, că imobilul în litigiu a fost proprietatea lui M.V., unchiul contestatorilor, imobilul intrând sub incidența Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 „actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul subdobânditorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la notificare”.
Textul citate nu conține prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite asupra imobilelor solicitate, de unde rezultă că sunt aplicabile regulile de drept comun.
În speță, mențiunea din lista anexă la Decretul nr. 92/1950 din care rezultă că la nr. crt. 500 figurează înscris numitul M.V. din Ploiești cu 1 (un) apartament situat în Ploiești, coroborat cu adresa nr. 76990 din 10 mai 1991 emisă de Ministerul de Interne, potrivit căreia M.V. a fost arestat la data de 18 iulie 1957 pentru agitație politică, fiind condamnat la 6 ani închisoare corecțională prin sentința penală nr. 138/1957 pronunțată de Tribunalul Militar Oradea, decedat în Penitenciarul Gherla la data de 11 aprilie 1960, formează convingerea că intimații contestatori și-au dovedit dreptul de proprietate, cum corect au reținut ambele instanțe.
Critica recurentei vizând incidența prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, neformulată în apel, contravine dispozițiilor art. 279–316 C. proc. civ., recursul fiind conceput ca o cale ordinară de atac, nu are potrivit actualelor dispoziții procedurale caracter devolutiv și deci nu are loc o judecată în fond, ci numai un control al hotărârii atacate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Consiliul județean Prahova împotriva deciziei nr. 1350 din 28 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.