Validity of dismissal from public service post after statutory abolition of position and failure to participate in re-competition

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

M.M., în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor București a solicitat anularea Ordinului nr. 169 din 28 martie 2001, reintegrarea în funcția deținută anterior, cu plata drepturilor bănești cuvenite,de la data schimbării în funcție, până la achitarea integrală a acestora, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost numit director al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Maramureș, prin Ordinul nr. 212 din 29 septembrie 2000, după ce a promovat examenul de atestare pe post, conform H.G. nr. 452/2000, iar prin Ordinul nr. 169 din 28 martie 2000 a fost eliberat din funcție, fără să-i fie aduse la cunoștință motivele.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 215 din 18 iunie 2001, a respins acțiunea, reținând că reclamantul nu a realizat procedura prealabilă prevăzută la art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 1144 din 26 martie 2002, a admis recursul și a casat sentința, cu trimitere spre rejudecare, la aceiași instanță, reținând că reclamantul a introdus acțiunea în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 95 din Legea nr. 188/1999.

În fond după casare, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat anularea Ordinului nr. 169 din 21 august 2001 emis de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor București și pe cale de consecință, anularea deciziei nr. 385 din 17 iulie 2001, emisă de Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor Maramureș, reîncadrarea în funcția avută anterior și anume, aceea de inspector de specialitate în gradul de consilier, categoria A, clasa 1 și gr. 2 și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de aproximativ 15.000.000 lei, pentru perioada 28 iulie 2001 – 8 noiembrie 2001.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a deținut funcția de director al Oficiului pentru Protecția Consumatorului Maramureș, începând cu 1 iulie.1997, iar în baza concursului organizat în anul 2000, după intrarea în vigoare a Legii nr. 188/1999, a devenit funcționar public – consilier, categoria A, clasa 1, gr. 2.

În baza H.G. nr. 166/2001, i s-a cerut restructurarea activității oficiului, prin reducerea de personal, până la nivelul a 12 posturi, reducere ce trebuia efectuată până la 28 februarie 2001.

Întrucât reorganizarea oficiilor județene presupune ca acestea să nu mai fie conduse de directori, ci de inspectori-șefi, susține că la 1 martie 2001, a devenit inspector șef al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorului Maramureș. Cu toate acestea, prin Ordinul nr. 169 s-a dispus eliberarea lui din funcția de director și trecerea pe funcție de execuție, deținând această funcție până la 28 iulie 2001, când prin decizia nr. 385 din 17 iulie 2001, i s-a desfăcut contractul de muncă, în baza art. 130 lit. a) C. muncii, fără a ține cont de dispozițiile art. 92 lit. d) și art. 93 din Legea nr. 188/1999 și fără a i se comunica dreptul de a face contestație și la instanța competentă.

Mai precizează că nici una din situațiile reglementate de art. 92 din Legea nr. 188/1999, nu îi este aplicabilă.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 429 din 16 octombrie 2002, a respins acțiunea, reținând legalitatea ordinului și deciziei emise în cauză.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea, casarea hotărârii, arătând că soluția este nemotivată, or lui i s-a desfăcut contractul de muncă pe baza unei legi care nu-i este aplicabilă – art. 130 lit. a) C. muncii.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-a înlăturat cererile părților.

Din examinarea hotărârii atacate se constată că instanța a respectat aceste cerințe, astfel că critica din recurs nu poate fi primită.

Din probe a rezultat și instanța a reținut că reclamantul a deținut funcția de director al fostului Oficiu Județean pentru Protecția Consumatorilor Maramureș.

Prin art. 16 din O.U.G. nr. 2/2001 s-a înființat Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, prin reorganizarea Oficiului pentru Protecția Consumatorilor.

H.G. nr. 166/2001, privind organizarea și funcționarea acestei autorități publice, în art. 6, prevede că în subordinea Autorității funcționează, ca unitate cu personalitate juridică, Oficii județene pentru protecția consumatorilor, iar prin ordin al președintelui Autorității, se stabilesc normativele de personal, criteriile de constituire a compartimentelor și statele de funcții pentru unitățile subordonate și atribuțiile acestora.

Prin Ordinul nr. 71 din 1 martie 2001 a președintelui Autorității, s-a dispus ca de la 1 martie 2001, posturile de director, director adjunct și șef serviciu din cadrul Oficiilor Județene pentru Protecția Consumatorilor se desființează, cu aceeași dată înființându-se posturile de inspector-șef, inspector- șef adjunct, aplicarea urmând a se face cu începere de la 1 aprilie 2001.

Reclamantului M.M. i s-a emis Ordinul nr. 169 din 28 martie 2001, prin care a fost eliberat din funcția de director al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Maramureș, și a fost trecut pe funcție publică de execuție, începând cu 1 aprilie 2001.

Postul deținut de reclamant s-a desființat, iar pentru noul post înființat, vacant, s-a organizat concurs, la care reclamantul nu a participat.

În consecință, actele contestate sunt legale, astfel că soluția instanței, de respingere a acțiunii, este întemeiată și legală, fapt ce duce la respingerea recursului ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.M., împotriva sentinței civile nr. 429 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2003.