Cooperative fund restitution claim: recourse barred as exclusive remedy under pre-amendment CPC where appellate court misclassified appeal as appeal instead of recourse
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse, leaving the lower court’s decision to uphold the dismissal of the claim in force and rendering it final. The dispute concerned a member of a rural savings cooperative who sought the return of 3,750,000 lei, claiming that the final installment of a loan had been wrongly deducted from her social fund rather than paid directly, which she argued constituted a debt of monetary payment. The court ruled the recourse inadmissible because, under the pre-amendment Civil Procedure Code, claims regarding the obligation to pay a sum of money not exceeding 200 million lei were subject only to recourse and not to appeal; consequently, the appellate court’s erroneous qualification of the initial legal remedy as an appeal did not revive the right to file a second recourse, thereby extinguishing the appellant's procedural right to challenge the first-instance judgment on the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 969 C. civ, art. 2821 C. proc. civ, Articolul 2821 C. proc. civ, art. 1 pct. 4 din Legea nr. 195/2004; Cooperative fund restitution claim: recourse barred as exclusive remedy under pre-amendment CPC where appellate court misclassified appeal as appeal instead of recourse: Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, care, invocând art. 301-304 și urm. C. proc. civ., arată care sunt atribuțiile contabilului șef și ale președintelui, stabilite prin statutul CAR și, făcând referire la art. 6 pct. 1 lit. d), art. 9 pct. 1 lit. a) pct. 3 și 4 din Statut, susține că prevederile acestor texte au fost aplicate greșit.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1572 din 24 septembrie 2003, Judecătoria Tecuci a respins acțiunea în pretenții formulată de D.V., în contradictoriu cu CAR S.U. Tecuci.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat un împrumut de la pârâtă, în luna septembrie 2001, în valoare de 15.000.000 lei, depunând fond social de 5.000.000 lei. Împrumutul, acordat în luna noiembrie 2001, trebuia achitat în 12 luni, ultima rată de 1.250.000 lei urmând a fi plătită în luna noiembrie 2002.
Reclamanta a cerut telefonic să-i fie reținută această ultimă rată din fondul social, iar pârâta nu a acționat în sensul acestei cereri. De aceea, s-a formulat prezenta acțiune, însă, potrivit art. 6 lit. f) din statutul CAR S. Tecuci, membrii CAR se pot retrage pe baza unei cereri scrise, aprobată de Consiliul de administrație, după un an de la achitarea ultimului împrumut.
Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 18/A din 9 ianuarie 2004, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri, reținând că statutul CAR S.U. Tecuci care, potrivit art. 969 C. civ., reprezintă voința părților contractante, în art. 6 lit. f) prevede că membrii CAR se pot retrage pe baza cererii scrise, aprobată de consiliul de administrație după un an de la achitarea ultimului împrumut.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, care, invocând art. 301-304 și urm. C. proc. civ., arată care sunt atribuțiile contabilului șef și ale președintelui, stabilite prin statutul CAR și, făcând referire la art. 6 pct. 1 lit. d), art. 9 pct. 1 lit. a) pct. 3 și 4 din Statut, susține că prevederile acestor texte au fost aplicate greșit.
Recursul este inadmisibil, în raport cu obiectul acțiunii și cu dispozițiile art. 2821 C. proc. civ.
Articolul 2821 C. proc. civ., anterior modificării prin art. 1 pct. 4 din Legea nr. 195/2004, avea următorul conținut „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, obligații de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii, precum și în alte cazuri prevăzute de lege”.
Potrivit textului citat, hotărârile date în cererile privind obligația de plată a unei sume de bani în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, nu erau supuse apelului.
Or, în prezenta cauză, reclamanta, prin acțiunea formulată pe cale principală, a cerut ca pârâta să fie obligată să-i plătească suma de 3.750.000 lei și a susținut că pârâta este obligată să-i restituie această sumă, datorată după deducerea din fondul social a ultimei rate din împrumutul acordat reclamantei.
De aceea, cererea formulată de reclamantă se încadrează în cererile prevăzute de art. 2821 C. proc. civ., iar hotărârea pronunțată de instanța de fond era supusă numai recursului.
Greșeala curții de apel de a califica drept apel calea de atac folosită de reclamantă nu îi deschide acesteia calea unui nou recurs, deoarece căile de atac sunt stabilite de lege și nu de judecător, iar prin exercitarea de către curtea de apel a controlului judiciar asupra hotărârii pronunțate de instanța de fond, dreptul reclamantei la exercițiul singurei căi de atac prevăzută de art. 2821 C. proc. civ. s-a stins, neputând fi declarat un nou recurs doar pentru faptul calificării greșite a căii de atac folosite inițial.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamantă va fi respins, fără a fi analizate criticile formulate de aceasta, care privesc fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta D.V. împotriva deciziei nr. 18 A din 9 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 9 iunie 2005.