Maintenance contract dissolution rejected; claimant’s appeal unfounded, costs awarded to defendants.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice (Civil Section I) dismissed the claimant's appeal as unfounded, affirming the lower court's decisions and ordering the claimant to pay the defendants' legal costs (6,279,000 lei); the judgments refusing to dissolve a maintenance contract remain in force, with the claimant prevailing. The dispute arose from a maintenance contract, authenticated in 2000, by which the claimant and others transferred fractional ownership of a building and land in exchange for lifelong care; after multiple civil and criminal disputes and the claimant's refusal of care due to the defendants' failure to apologize, she sought dissolution of the contract for non-performance. The courts, on the merits, found that the failure to perform maintenance was imputed to the claimant, the defendants having provided medical care, food, clothing, and household help, and that the lower appellate court correctly applied contract law to the terms of the maintenance obligation. The recourse invoked procedural grounds (art. 304 pts. 6, 8, and 9 C. proc. civ.) alleging a ruling ultra petita and misapplication of the maintenance notion, but the Supreme Court rejected these claims as the finding of fact and correct interpretation of the contract did not constitute "plus petita" and the law had been properly applied. The decision is irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ, art. 274 C. proc. civ; Maintenance contract dissolution rejected; claimant’s appeal unfounded, costs awarded to defendants: The dispute arose from a maintenance contract, authenticated in 2000, by which the claimant and others transferred fractional ownership of a building and land in exchange for lifelong care; after multiple civil and criminal disputes and the claimant's refusal of care due to the defendants' failure to apologize, she sought dissolution of the contract for non-performance. The courts, on the merits, found that the failure to perform maintenance was imputed to the claimant, the defendants having provided medical care, food, clothing, and household help, and that the lower appellate court correctly applied contract law to the terms of the maintenance obligation. The recourse invoked procedural grounds (art. 304 pts. 6, 8, and 9 C. proc. civ.) alleging a ruling ultra petita and misapplication of the maintenance notion, but the Supreme Court rejected these claims as the finding of fact and correct interpretation of the contract did not constitute "plus petita" and the law had been properly applied. The decision is irrevocable.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for the appeal; the court examined and rejected the claim of misinterpretation of the maintenance contract and misapplication of law.
Procedural basis for dismissing the appeal as unfounded.
Basis for ordering the unsuccessful appellant to pay the respondents' litigation costs.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1455 din 2 decembrie 2003, Judecătoria Huși a respins acțiunea promovată de reclamanta T.M. împotriva pârâților P.M. și P.R.
Excepțiile autorității lucrului judecat și lipsei calității procesuale active, invocate de pârâți prin întâmpinare, au fost respinse cu motivarea că, după ultimul proces din luna octombrie 2002, pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate, iar rezilierea privește doar cota parte cuvenită reclamantei, de 8/16 din imobil.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că reclamanta a solicitat rezilierea contractului de întreținere încheiat cu pârâții, autentificat sub nr. 1369 din 11 septembrie 2000, prin care ea și numiții T.M. și T.P. au transmis, în schimbul întreținerii, cota parte indiviză de 14/16 din construcții și 6/8 din terenul aferent, în suprafață de 995,64 mp din imobilul situat în satul Pogănești.
Ulterior încheierii contractului, între părți s-au purtat mai multe litigii, civile și penale, iar după luna octombrie 2002, reclamanta a refuzat să primească întreținere de la pârâți, deoarece aceștia nu și-au cerut iertare.
Constatând că neîndeplinirea obligației de întreținere este imputabilă reclamantei, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr. 319 din 17 martie 2004.
Instanța de apel a reținut că între părți există o situație conflictuală, generată de reclamantă care, în mod constant, a refuzat întreținerea din partea pârâților. Din probele administrate în cauză a rezultat că aceștia i-au acordat îngrijire medicală, alimente, îmbrăcăminte și au ajutat-o la diferite treburi gospodărești.
Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs reclamanta.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., T.M. a arătat că instanța de apel avea obligația să verifice în ce măsură neexecutarea obligației este importantă și gravă și dacă se datorează unor cauze imputabile reclamantei. Cu toate că au existat probe concludente, instanța nu a făcut o astfel de verificare, stabilind în mod eronat că pârâții și-au respectat obligațiile asumate. În acest fel, curtea a dat o interpretare greșită clauzelor contractuale și înțelesului noțiunii de întreținere. Motivarea instanței de apel vine în contradicție cu apărările reclamantei, acordând pârâților plus petita.
Criticile formulate se pot încadra în dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate.
Astfel, în ceea ce privește împrejurarea că instanța ar fi acordat pârâților plus petita, se constată că acest motiv de recurs vizează situația în care instanța de judecată a acordat mai mult decât s-a cerut, încălcând, astfel, principiul disponibilității.
Faptul că, interpretând probele administrate în cauză, instanța a stabilit o anumită situație de fapt, ce a dus în final la respingerea acțiunii nu reprezintă plus petita, critica fiind, așa cum s-a arătat, neîntemeiată sub acest aspect.
Neîntemeiată este și susținerea reclamantei în sensul că instanțele au dat o greșită interpretare clauzelor contractuale și înțelesului noțiunii de întreținere, aplicând greșit legea.
În cauză, instanțele au stabilit că între părți s-a încheiat un contract de întreținere, au identificat obligațiile pe care părțile și le-au asumat și au aplicat în mod corect regulile de drept ce guvernează acest contract.
Pentru toate aceste considerente, recursul se va privi ca nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimați, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport, conform actelor doveditoare aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta T.M. împotriva deciziei civile nr. 319 din 17 martie 2004 a Curții de Apel Iași.
Obligă pe recurenta–reclamantă T.M. la cheltuieli de judecată către intimații–pârâți P.M. și P.R., în cuantum de 6.279.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2005.