Denial of commercial lease extension based on prohibition of tacit relocation and inapplicability of local council resolution to non-municipal assets
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the tenant's appeal as unfounded, upholding the lower courts' rejection of the claim and leaving the original rulings in force. The case involved a commercial lease dispute where the tenant sought a ten-year extension of a rental agreement for a commercial space, arguing that the landlord's refusal was unjustified under a local council resolution and that the landlord had failed to pay previously adjudicated sums. The court held that Article 11 of the lease explicitly prohibited tacit renewal, requiring mutual consent for extension, which was never obtained; consequently, the contractual clause prevailed over the local resolution, which did not apply to properties administered by the Chamber of Commerce rather than the city council, and the unpaid debt was deemed irrelevant as a matter of enforcement. The legal basis for the decision rested on the principle that valid conventions have the force of law between parties (Civil Code Art. 969(1)) and the procedural provision for dismissing unfounded appeals (Code of Civil Procedure Art. 312(1)).
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 969 alin. (1) C. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Denial of commercial lease extension based on prohibition of tacit relocation and inapplicability of local council resolution to non-municipal assets: The case involved a commercial lease dispute where the tenant sought a ten-year extension of a rental agreement for a commercial space, arguing that the landlord's refusal was unjustified under a local council resolution and that the landlord had failed to pay previously adjudicated sums. The court held that Article 11 of the lease explicitly prohibited tacit renewal, requiring mutual consent for extension, which was never obtained; consequently, the contractual clause prevailed over the local resolution, which did not apply to properties administered by the Chamber of Commerce rather than the city council, and the unpaid debt was deemed irrelevant as a matter of enforcement. The legal basis for the decision rested on the principle that valid conventions have the force of law between parties (Civil Code Art. 969(1)) and the procedural provision for dismissing unfounded appeals (Code of Civil Procedure Art. 312(1)).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for the dismissal of the appeal as unfounded in the dispositive order.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC I.T.C. SRL a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Timișoara și Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la prelungirea contractului de închiriere înregistrat sub nr. 217 din 14 ianuarie 1997, pe o perioadă de 10 ani, cu posibilitatea prelungirii acestuia.
Prin sentința civilă nr. 7960 din 1 octombrie 2003, pronunțată de Judecătoria Timișoara a fost respinsă acțiunea și a fost obligată reclamanta la plata sumei de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins iar apelanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 10.000.000 lei, prin decizia nr. 39 din 27 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.
Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs reclamanta, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență că, a fost evacuată din spațiul închiriat fără a-i fi achitată suma de 166.000.000 lei la plata cărora au fost obligați pârâții prin hotărâri judecătorești și că refuzul prelungirii contractului de închiriere este nejustificat raportat la prevederile Hotărârii nr. 34/1998 a Consiliului Local Timișoara.
Recursul este nefondat.
Susținerea recurentei privitoare la neexecutarea obligației de plată a pârâților este lipsită de relevanță în raport de obiectul litigiului, aceasta neputând constituit eventual, decât o problemă de executare silită.
Pârâta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara, titulară a dreptului de administrare a încheiat cu reclamanta contractul de închiriere nr. 217 din 14 ianuarie 1997 pentru spațiul comercial, pentru perioada 1 decembrie 1996–1 mai 1998 (filele 4-7 din dosarul instanței de fond).
În art. 11 al acestui contract de închiriere, s-a menționat că la expirarea acestuia, contractul poate fi prelungit numai cu acordul părților, tacita relocațiune nefiind permisă.
Conform art. 969 alin. (1) C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Prin art. 11 al contractului de închiriere, părțile au convenit în sensul că, la expirarea contractului, respectiv la data de 1 mai 1998, acesta să nu poată fi prelungit decât prin acordul părților, acord care nu a existat.
Prin această convenție nu au fost încălcate dispoziții legale de ordine publică, astfel că ea are putere de lege între părțile contractante și nu poate fi modificată printr-o hotărâre a consiliului local.
De altfel, Hotărârea nr. 34/1998 a Consiliului Local al Municipiului Timișoara se referă la spațiile cu altă destinație decât aceea de locuință care aparțin domeniului public de interes local, aflate în administrarea acestui consiliu, or, spațiul în litigiu se află în administrarea Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara.
Din motivarea recursului rezultă și faptul că litigiul a rămas fără obiect, deoarece reclamanta a fost evacuată din spațiul comercial pe care îl deținea în calitate de chiriașă.
În consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC I.T.C. SRL împotriva deciziei nr. 39 din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2005.