Eligibility for ethnic persecution compensation under O.G. No. 105/1999: forced deportation versus voluntary continuation of employment in another jurisdiction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, thereby upholding the appellate court’s judgment that ruled in favor of the individual claimant, confirming their eligibility for compensation under Emergency Ordinance No. 105/1999 as approved by Law No. 189/2000. The dispute concerned a social security administrative challenge where the pension authority had initially denied the claimant the status of a victim of ethnic persecution, arguing that the claimant’s father had voluntarily continued employment with the Hungarian Railways and thus had not suffered forced deportation. The claimant countered that their family was forcibly expelled 500 kilometers from their home, confined to a single room, and subjected to harsh conditions and prohibitions on speaking Romanian, while the father was compelled to accept a low-salary position as a stationmaster to support the family. The High Court held that the lower courts correctly relied on witness testimonies to establish that the family was indeed subjected to ethnic persecution and forced relocation, rendering the administrative decision illegal and unfounded. Consequently, the administrative act denying benefits was annulled, and the claimant’s right to compensation for victims of ethnic persecution was definitively recognized.
Legislator headnote
AI generatedEligibility for ethnic persecution compensation under O.G. No. 105/1999: forced deportation versus voluntary continuation of employment in another jurisdiction: Prin cererea înregistrată la 18 noiembrie 2002 la Curtea de Apel Oradea, Casa Județeană de Pensii Bihor a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.545 din 21 octombrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.545/CA/P din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a referit că recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18 noiembrie 2002 la Curtea de Apel Oradea, Casa Județeană de Pensii Bihor a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.545 din 21 octombrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că soluția de admitere a cererii formulată de C.I. este neîntemeiată întrucât aceasta nu poate să susțină că a suferit persecuție din partea autorităților maghiare, în condițiile în care tatăl acesteia a optat pentru a lucra în continuare în calitate de angajat al Căilor Ferate din Ungaria.
S-a susținut că această situație nu poate fi considerată ca persecuție din motive etnice, tatăl petentei, continuând aceeași activitate, beneficiind de salarizare, indemnizație de chirie și transport corespunzătoare, nefiind obligat să accepte transferul, singura sancțiune care i-ar fi fost aplicată fiind radierea din drepturile de angajat.
Prin cererea înregistrată la 17 martie 2003, la Curtea Supremă de Justiție (fila 7), C.I. a solicitat respingerea recursului, în cauză făcând dovada, în condițiile legii că părinții săi și ea de asemenea au fost supuși persecuțiilor etnice, fiind scoși din casa lor cu 5 încăperi și duși la 500 km. distanță de Șimleul – Silvaniei într-un canton cu o cameră, impunându-li-se să nu vorbească românește, să nu aprindă lumina, să asiste la teroarea barbară aplicată românilor de hortisto-fasciști, care comiteau omoruri, bătăi, spargeri de geamuri, ocuparea forțată a terenurilor lor. A mai precizat intimata că tatăl său a rebuit să accepte locul de muncă impus pentru ca familia sa să aibă cu ce trăi.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține că hotărârea nr.545 din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea prin care s-a admis acțiunea formulată de C.I. și s-a anulat hotărârea nr.410 din 13 august 2002 emisă de pârâtă, recunoscându-i-se reclamantei calitatea de beneficiară a O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările și completările ulterioare, este legală și temeinică.
Din probele cauzei (declarațiile martorilor I.F. și V. I.) în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta și familia ei au fost supuși la persecuții etnice astfel încât în mod corect cererea a fost admisă.
Mai mult s-a dovedit că tatăl reclamantei a fost obligat să plece în Ungaria pe post de cantonier cu un salariu extrem de mic iar familia a fost obligată să-l urmeze.
Așa fiind, constatându-se că în mod corect s-a reținut temeinicia acțiunii formulate, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.606/CA/2002-P din 2 decembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2003.