Usucapion challenged for clandestine possession: appellate court’s failure to actively investigate proof of public ownership

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civila nr. 3858 din 27 octombrie 2003, Judecătoria Piatra Neamț a admis acțiunea formulată de reclamantul N.V. în contradictoriu cu pârâta Primăria Piatra Neamț; a constatat că reclamantul N.V. este titularul dreptului de proprietate asupra terenului de 5853 mp situat în Piatra Neamț, identificat conform documentației cadastrale întocmită si avizată de O.J.C.C.G. Neamț, ce face parte integrantă din prezenta sentință.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în esență, că:

- din actele și probele dosarului rezultă că reclamantul a exercitat, asupra imobilului teren în litigiu, o posesie continuă, pașnică, utilă și sub nume de proprietar mai bine de 30 de ani;

- în cauză sunt îndeplinite condițiile imperative prevăzute de art. 1847 C. civ. pentru existența uzucapiunii.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel pârâta, apreciind că reclamantul nu a făcut dovada că a avut în folosință sub nume de proprietar suprafața de teren în litigiu, în accepțiunea art. 1847 C. civ. și că a avut o posesiune clandestină pe care a exercitat-o în ascuns de adversarul său, deoarece nu a făcut dovada înscrierii în evidențele organului fiscal și nici a achitării impozitelor și taxelor către acesta.

Prin decizia civilă nr. 317 din 22 martie 2004, Curtea de Apel Bacău a admis apelul promovat de Primarul Municipiului Piatra Neamț în calitate de reprezentant al localității; a schimbat în totalitate sentința civilă nr. 3858 din 27 octombrie 2003 a Judecătoriei Piatra Neamț, în sensul că a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut că:

- potrivit art. 1847 C. civ., ca să se poată prescrie se cere, printre altele, ca posesiunea să fie publică;

- posesiunea este clandestină când posesorul o exercită în ascuns de adversarul său încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască( art. 1852 C. civ.);

- nu s-a dovedit că reclamantul ar fi avut mai mult de 30 de ani, semne aparente ale posesiei sale, precum împrejmuirea terenului sau construcției edificate pe acesta;

- reclamantul, pe această durată de timp, nu a dovedit că are înregistrat terenul, pe numele său, în evidențele fiscale;

- posesia terenului a fost exercitată clandestin de reclamant, viciu ce împiedică uzucapiunea.

În contra acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamantul, motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Recursul urmează a fi admis pentru cele ce succed.

Instanța de apel nu și-a exercitat rolul activ, în sensul că nu a îndeplinit toate diligențele necesare și nu a stăruit, ordonând administrarea probelor pe care le considera necesare, în clarificarea aspectului legat de posesia terenului în litigiu de către reclamant, dacă a fost exercitată în nume de proprietar sau în mod clandestin, situație în care se putea pronunța în conformitate cu prevederile legale în materia prescripției achizitive, respectiv uzucapiunii.

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.

Alin. (5) al aceluiași articol stipulează că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea să ordone administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc, îndatorire care, în speța de față, a fost omisă de instanța de apel.

Față de cele ce preced, în raport cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se casa hotărârea atacată și a se trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

La rejudecarea apelului, Curtea de Apel Bacău va suplimenta probatoriul administrat, pentru a dovedi dacă posesia a fost exercitată sub nume de proprietar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul N.V. împotriva deciziei civile nr. 317 din 22 martie 2004 a Curții de Apel Bacău.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Bacău.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2005