Notary’s appeal inadmissible; registration refusal stands for lack of mandate.
Legislator summary
AI generatedThe high court dismissed the appeal as inadmissible, ruling that the notary who filed it lacked procedural standing to represent the petitioner without a mandate; the lower court decisions (rejecting the application to register ownership and a life habitation right in the land registry and dismissing the appeal) therefore remain in force. The underlying dispute involved a challenge to the land registry office’s refusal to register a property right in a building acquired by a sale-and-maintenance contract, on the ground that no construction permit existed (mandatory since 1958) and that the applicant lacked the documents required under Article 22 of Law No. 7/1996. The decisive legal basis was procedural: the appeal was declared inadmissible because it was initiated by a notary without legal authorization to represent the petitioner, contrary to the requirements for valid representation, with the court not reaching the substantive merits of the registration claim.
Legislator headnote
AI generatedart. 22 din Legea nr. 7/1996, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996; Notary’s appeal inadmissible; registration refusal stands for lack of mandate: În motivarea apelului s-a arătat că prin încheierea pronunțată Biroul de Carte Funciară nu s-au respectat dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 și art. 11 alin. (1) lit. c) din aceeași lege. Prin aceste texte legiuitorul a înțeles să dea efecte juridice posesiei exercitate sub nume de proprietar chiar în cazul în care posesorul nu are titlul de proprietate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 9952 la data de 18 iunie 2003 la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Constanța, petentul M.I., prin Biroul Notarului Public S.M., a solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului construcție din comuna Corbu și a dreptului de habitație viageră în favoarea numiților M.Ș. și M.
Biroul de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei Constanța prin încheierea nr. 9952/2003, a respins cererea formulată de M.I. pentru intabularea dreptului de proprietate asupra construcției și a dreptului de habitație viageră în favoarea lui M.Ș. și M. cu notarea respingerii în partea C III a C.F. nr. 262.
S-a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 3141/2002 a B.N.P. S.M., M.I. a dobândit de la M.Ș., V.S., I.G. imobilul alcătuit din teren în suprafață de 700 mp și o construcție compusă din 3 camere și dependințe situată în comuna Corbu.
Biroul de Carte Funciară a motivat că locuința a fost ridicată în 1969, iar autorizația de construcție era obligatorie din 1958. În aceste condiții dreptul asupra construcției nu putea fi înstrăinat.
Dispozițiile art. 22 din Legea nr. 7/1996 sunt imperative, iar în speța de față s-a apreciat că aceste condiții prevăzute de lege nu sunt îndeplinite.
B.N.P. S.M. a declarat apel împotriva încheierii nr. 9952/2003 a Biroului de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Constanța.
În motivarea apelului s-a arătat că prin încheierea pronunțată Biroul de Carte Funciară nu s-au respectat dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 și art. 11 alin. (1) lit. c) din aceeași lege. Prin aceste texte legiuitorul a înțeles să dea efecte juridice posesiei exercitate sub nume de proprietar chiar în cazul în care posesorul nu are titlul de proprietate.
Ultima transmitere s-a efectuat prin act autentic, ce îndeplinește cerințele legii și atâta timp cât nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă care să-l desființeze, nu putea fi anulat într-o procedură necontencioasă.
Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 151/C din 5 noiembrie 2003 a respins apelul, reținând, în esență, că M.I. nu are nici unul din actele prevăzute de art. 22 din Legea nr. 7/1996, că pentru această construcție nu există autorizație așa cum prevede legea, că nu există nici o hotărâre judecătorească de constatare a dreptului de proprietate asupra construcției ca efect al accesiunii ori uzucapiunii.
În contra deciziei pronunțate de instanța de apel, petentul prin notar public M.S. a declarat în termen legal recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
Curtea a constatat că declarația de recurs formulată de petent prin notar public poartă numai semnătura notarului, acesta nefiind mandatat legal să reprezinte interesele recurentului M.I.
Prin încheierea din 9 decembrie 2004, Curtea a pus în vedere recurentului să depună mandatul dat notarului, acesta neconformându-se dispozițiilor luate de instanță până la data pronunțării dosarului.
Față de cele de mai sus urmează ca recursul să fie respins ca inadmisibil, fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de S.M. pentru petentul M.I. împotriva deciziei civile nr. 151/C din 5 noiembrie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19 mai 2005.