Revindication of expropriated land denied due to failure to prove purpose unfulfilled and refusal of topographic expert
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, rendering the appellate decision that rejected the claim final and irrevocable, thereby upholding the lower courts' rulings in favor of the respondents. The case involved a civil action for revindication (recovery) of multiple plots of land allegedly expropriated by the state under specific decrees, where the claimant argued that the purpose of expropriation had not been achieved for certain parcels, although the respondent company had registered ownership of some portions following expropriation for public works and river regularization. The court held that the revindication claim was unfounded because the claimant failed to cooperate with the discovery process, specifically refusing to pay for or consent to a necessary topographic technical expert analysis, which prevented the court from establishing that the land was free or not included in effective investment plans, thus failing to meet the legal requirements for recovery of expropriated property under the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 alin. (5) C. proc. civ; Revindication of expropriated land denied due to failure to prove purpose unfulfilled and refusal of topographic expert: Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, făcând referire generică la „dispozițiile art. 304 pct. 6-11 C. proc. civ.” și solicitând casarea cu trimitere pentru reluarea judecății în apel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1630 din 21 august 2002, Tribunalul Caraș-Severin a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanta G.A. împotriva pârâților Primăria orașului Oțelul Roșu și SC G.S. SA Oțelu Roșu.
Tribunalul a reținut că reclamanta a revendicat mai multe terenuri, arătând că au fost expropriate, însă pentru unele dintre ele scopul acestei măsuri nu a fost atins. Terenurile respective sunt evidențiate în C.F. nr. 160, 613, 742, 116 Ohaba Bistra și au fost proprietatea antecesorilor reclamantei.
Pe de altă parte, prin Decretele fostului Consiliu de Stat nr. 52 din 23 februarie 1961, nr. 302/1958 și nr. 428 din 7 noiembrie 1972 au fost expropriate mai multe terenuri de pe raza orașului Otelul Roșu, din care o suprafață de 915 mp teren arabil proprietatea antecesorilor reclamantei a fost expropriată prin ultimul decret menționat pentru construirea U.O.R. .
În privința terenurilor evidențiate în C.F. 613, Ohaba Bistra, nr. top 694, în suprafață de 1733 mp și număr top 695 de 1690 mp, acestea au fost expropriate în anul 1979, fiind întabulate în favoarea U.O.R., actualmente SC G.S. SA Oțelu Roșu, în C.F. nr. 3652 Ohaba Bistra sub nr.top IV/7. De asemenea, terenul din C.F. 742 Ohaba Bistra nr.top 779/2 de 6604 mp a fost dezmembrat în două parcele, nr.top 779/2/1 și 779/2/13, fiind expropriat pentru „regularizarea râului Bistra”.
Pentru aceste terenuri tribunalul a stabilit că scopul exproprierii a fost îndeplinit iar în legătură cu celelalte situația lor juridică nu s-a putut stabili în lipsa unor probatorii concludente.
De altfel, tribunalul a pus în discuția reclamantei necesitatea efectuării unei expertize tehnice topografice însă aceasta a declarat că nu dorește administrarea acestei probe și nu înțelege să achite onorariul pentru expert.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe, prin care a susținut că nu pentru toate terenurile s-a atins scopul exproprierii, a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 12 din 12 februarie 2003 pronunțată de Curtea de apel Timișoara.
În motivarea deciziei s-a arătat că tribunalul a stăruit pentru aflarea adevărului însă reclamanta nu a înțeles să propună și să administreze probe, s-a opus efectuării expertizei tehnice și nici nu s-a prezentat în fața instanței de apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, făcând referire generică la „dispozițiile art. 304 pct. 6-11 C. proc. civ.” și solicitând casarea cu trimitere pentru reluarea judecății în apel.
Motivându-și recursul într-un material pe care chiar reclamanta îl consideră „stufos”, aceasta a arătat în esență că instanțele au greșit respingându-i acțiunea întrucât pentru o parte din terenurile expropriate scopul acestei măsuri nu a fost atins.
Intimata pârâtă SC G.S. SA Oțelu Roșu a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că recursul nu este întemeiat, sentința și decizia fiind legale și temeinice.
Ambele instanțe au manifestat rol activ în sensul prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. însă atitudinea recurentei reclamante nu a permis administrarea tuturor probatoriilor necesare, inclusiv efectuarea unei expertize tehnice topografice.
Din dovezile existente la dosarul cauzei nu s-a putut trage concluzia că terenurile revendicate ar fi fost expropriate în afara legii ori că această măsură nu și-ar fi atins scopul, în sensul că terenurile ar fi libere sau necuprinse în planuri efective de investiții sau sistematizare.
În aceste condiții, cum corect au stabilit instanțele, acțiunea în revendicare nu putea fi admisă, astfel încât recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G.A. împotriva deciziei nr. 12 din 12 februarie 2003 a Curții de apel Timișoara, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2005.