Cassation appeal nullity for untimely filing of cassation grounds in real estate registration and usucaption case
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court declared the appeal ad nullum (null and void) filed by the plaintiffs, leaving the Court of Appeal decision in force, which had partially upheld the initial trial judgment that validated a 1970 real estate sale contract for a portion of the land but rejected the establishment of a right of use over the remaining area where the plaintiffs' buildings were located. The dispute involved a real estate registration action where the plaintiffs, who had occupied and built on the property for over three decades, sought to validate the purchase of two land parcels; the appellate court had reversed the trial court's finding that the plaintiffs acquired a right of use over the unvalidated parcel via construction, ruling that the plaintiffs failed to explicitly claim usucaption (acquisitive prescription) or utilize specific statutory procedures for intra-urban lands and superficies. The decisive legal basis for the final ruling was Article 3021(1)(c) of the Civil Procedure Code, which mandates that an appeal in cassation must include the grounds for illegality or a reference to a separate memo, with the time limit for filing such grounds calculated from the notification of the appealed decision; the court found the appeal null because the plaintiffs filed their reasoning memorandum significantly after the statutory deadline.
Legislator headnote
AI generatedart. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ; Cassation appeal nullity for untimely filing of cassation grounds in real estate registration and usucaption case: Astfel, potrivit dispozițiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5209 din 15 decembrie 2003, Judecătoria Bistrița a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanții M.A. și A.M. împotriva pârâților S.M., S.K. și Municipiul Bistrița, prin primar. A validat în parte convenția de vânzare cumpărare încheiată la data de 21 iunie 1970 între defuncții L.P. și L.V., antecesorii pârâtei S.M., în calitate de vânzători și reclamanți în calitate de cumpărători, cu privire la imobilul teren în suprafață de 835 mp înscris în C.F. Unirea, nr. top. 69, teren dobândit de vânzători de la antecesoarea pârâtei S.K., H.M., în baza contractului nr. 208/1951, autentificat de notar public B.E., respingând cererea de validare cu privire la terenul în suprafață de 1.315 mp înscris în C.F. 420, nr. top. 68/2/2/2.
A obligat pe pârâta S.M. să predea reclamanților act apt pentru întabulare sau, în caz contrar, sentința va ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
A constatat că reclamanții au dobândit prin edificare dreptul de proprietate asupra imobilului construcții, constând în casă de locuit și anexe gospodărești, situate în cartier la nr. adm. 237, amplasate pe terenul în suprafață de 1.315 mp înscris în C.F. 420, nr. top. nou 68/2/2/2, dobândind asupra terenului un drept de folosință.
A dispus localizarea în C.F. a construcțiilor.
A dispus ieșirea din indiviziune și întabularea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamanților, astfel dobândit, cu titlu de cumpărare asupra terenului și edificarea asupra construcțiilor, precum și a dreptului de folosință, conform tabelului de mișcare parcelară, anexă la raportul de expertiză, cu corectivul adus de instanță, în sensul că pentru nr. top. nou 68/2/2/2 se va trece la situația viitoare drept de proprietate asupra construcțiilor și de folosință asupra terenului, restul suprafeței de teren rămânând vechiului proprietar.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 977/A din 26 aprilie 2004 a respins apelul reclamanților și a admis în parte apelul declarat de pârâtul Municipiul Bistrița, schimbând în parte sentința, în sensul că a înlăturat dispozițiile referitoare la constatarea dobândirii de către reclamanții A.M. și A. a dreptului de folosință asupra terenului de 1.315 mp, înscris în C.F. nr. 420, nr. top. 68/2/2/2 și referitoare la înscrierea în C.F., în favoarea reclamanților, a unui drept de folosință asupra terenului cu nr. top. nou 68/2/2/2, în suprafață de 1.315 mp.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că împrejurarea că reclamanții au folosit 34 de ani, în mod continuu, neîntrerupt, public, pașnic și sub nume de proprietar imobilul în litigiu, nu este suficientă pentru a le conferi calitatea de proprietari, câtă vreme reclamanții nu au solicitat constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
De asemenea, reclamanții nu au încercat să-și valorifice dreptul de superficie pe vreuna din căile prevăzute de lege, rezumându-se doar la încercarea valorificării, pe calea acțiunii în prestație tabulară, a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu soții L.
Pe de altă parte, fiind teren intravilan aferent construcțiilor, reclamanții aveau posibilitatea să uzeze de procedura conferită de Legea nr. 18/1991, demers de care nu au încercat să uzeze.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții M.A. și A.M.
Recursul declarat este nul.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
În situația în care recursul nu este motivat prin însăși cererea de recurs, termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, iar în prezenta cauză hotărârea atacată a fost comunicată reclamanților recurenți la data de 10 mai 2004.
Analizând actele dosarului, se constată că recursul declarat de reclamanți la data de 24 mai 2004 nu a fost motivat, aceștia depunând un memoriu abia la 9 mai 2005.
Față de împrejurarea că reclamanții nu și-au motivat recursul nici prin cererea de declarare a recursului și nici ulterior, în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile legale mai sus indicate, motiv pentru care va constata că recursul declarat de reclamant este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanții A.M. și M.A. împotriva deciziei nr. 977/A din 26 aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2005.