Eviction appeal dismissed as unfounded due to valid service and non-payment of judicial stamp duty
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, thereby upholding the Court of Appeal's ruling that the defendant's appeal was invalid due to non-payment of the judicial stamp duty, leaving the lower court's order for unconditional eviction from the plaintiff's property in effect. The case involved a dispute over eviction under housing laws, where the defendant, formerly married to one of the plaintiffs, argued that the procedural notice regarding the payment of the stamp duty and the hearing date was ineffective because she did not personally sign the citation. The court held that the service of process via public posting at the defendant's known residence in Medgidia was legally sufficient, noting that the defendant had previously attended hearings at that address and had no justification for claiming ignorance of her obligation to pay the stamp duty as required by Law No. 146/1997, resulting in the application of the procedural rule that an untimely or unpaid appeal is inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 61 din Legea nr. 114/1996, art.61 din Legea nr. 1/1996, art. 20 din Legea nr. 146/1997, art. 312 C. proc. civ; Eviction appeal dismissed as unfounded due to valid service and non-payment of judicial stamp duty: Așadar, procedura cu pârâta-apelantă fiind corect îndeplinită, aceasta fiind încunoștiințată de obligația achitării taxei de timbru și cuantumului acestuia, criticile formulate în recursul declarat sunt neîntemeiate, ceea ce impune în temeiul art. 312 C. proc. civ., respingerea recursului ca nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1238 din 7 iunie 2004, Judecătoria Medgidia a admis acțiunea formulată de reclamanții D.S. și D.C. și a dispus în temeiul art. 61 din Legea nr. 114/1996 și art. 480-481 C. civ. evacuarea necondiționată a pârâtei D.B. din imobilul proprietatea reclamanților situat în Medgidia, județul Constanța.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că pârâta a fost căsătorită cu D.C., fiul reclamanților, de care a divorțat prin sentința civilă nr. 281 din 9 februarie 2004 a Judecătoriei Medgidia, iar domiciliul comun al soților a fost în locuința reclamanților.
În prezent pârâta nu-și justifică un titlu locativ în spațiul reclamanților, fiind tolerată, astfel că în cauză s-a făcut aplicarea art.61 din Legea nr. 1/1996 și art. 480-481 C. civ.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 940/C din 15 septembrie 2004 a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta D.B. reținând că aceasta nu s-a conformat obligației ce îi revenea în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997 modificată, de a achita anticipat sau cel mai târziu până la primul termen de judecată taxa de timbru, deși a fost citată cu această mențiune.
În recursul declarat D.B. susține că nu a avut cunoștință de obligația achitării taxei de timbru și de termenul de judecată, pe citație neexistând semnătura sa.
Solicitând admiterea recursului și casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare, pârâta-recurentă solicită citarea sa în Medgidia.
Recursul este nefondat.
Atât la instanța de fond, unde pârâta s-a prezentat la toate termenele cât și în apel, procedura cu aceasta s-a îndeplinit prin afișare, la adresa din Medgidia județul Constanța.
Reclamanții-intimați care locuiesc la aceeași adresă nu pot fi suspectați de subtilizarea citației, dovada în acest sens fiind și faptul că la instanța de fond, când într-adevăr ei ar fi fost mai interesați de absența pârâtei, aceasta s-a prezentat în instanță, deci a primit citația.
Existența hotărârii de divorț, unde D.B. a fost citată la aceeași adresă din Medgidia, fiind prezentă în instanță, exclude o atare bănuială la care se referă și care rămâne practic irelevantă, de vreme ce pârâta nu a înțeles să-și aleagă un alt domiciliu unde să-i fie comunicată actele de procedură, așa cum a făcut-o explicit în cererea de recurs.
Procedura cu pârâta a fost îndeplinită pentru termenul de 15 septembrie 2004, când s-a soluționat apelul, prin afișare, așa cum de altfel s-a îndeplinit procedura și cu reclamanții, iar citația apelantei poartă mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru de 42.500 lei și a timbrului judiciar în valoare de 3.000 lei.
Așadar, procedura cu pârâta-apelantă fiind corect îndeplinită, aceasta fiind încunoștiințată de obligația achitării taxei de timbru și cuantumului acestuia, criticile formulate în recursul declarat sunt neîntemeiate, ceea ce impune în temeiul art. 312 C. proc. civ., respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.B. împotriva deciziei civile nr. 940/C din 15 septembrie 2004 a Curții de Apel Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2005.