Pension house appeal rejected; state institution lacks standing under restitution law (Law No. 10/2001).

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 7 februarie 2003, reclamanta Casa județeană de pensii Timiș a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Timișoara anularea dispoziției nr. 10 din 6 ianuarie 2003 emisă în baza Legii nr. 10/2001.

În motivarea acțiunii s-a arătat că prin notificarea adresată Primăriei municipiului Timișoara la data de 13 februarie 2002, reclamanta a solicitat restituirea imobilului situat în Timișoara, compus din clădiri (casă cu 5 etaje) și teren, imobil ce a aparținut Ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale al cărei succesor este reclamanta.

Prin dispoziția nr. 10 din 6 ianuarie 2003, emisă de Primarul municipiului Timișoara s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului și s-a dispus înaintarea notificării spre competentă soluționare Ministerului Educației Naționale, cu motivarea că în anul 1999 imobilul în litigiu a trecut în administrarea acestei instituții.

Prin sentința civilă nr. 578 din 24 iunie 2003, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând în esență că aceasta are posibilitatea, în funcție de regimul juridic al bunului, fie să apeleze la acțiune în revendicare, întemeiată pe dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, cu condiția să nu existe legi speciale, care să reglementeze măsuri reparatorii, fie să continue procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, în modalitatea arătată în dispoziția contestată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, apel ce a fost respins prin decizia civilă nr. 159 din 4 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, cu motivarea că reclamanta are posibilitatea de a solicita restituirea imobilului pe calea acțiunii în revendicare, în situația în care imobilul nu face obiectul unei legi speciale de reparație.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a declarat recurs Casa județeană de pensii Timiș, întemeindu-și motivarea pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 174 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală.

În motivarea recursului nu se arată care sunt considerentele pentru care decizia instanței de apel este nelegală, fiind practic „reprodusă” motivarea din acțiunea introductivă, cu toate că este invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma:

Decizia instanței de apel nu poate fi analizată sub aspectul unor motive de nelegalitate întrucât, așa cum s-a precizat anterior, acestea nu au fost arătate și dezvoltate în recursul declarat de reclamantă, aceasta limitându-se doar la „reproducerea” motivării cuprinse în acțiunea introductivă și invocării dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Trecând însă peste acest aspect, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat, reținându-se următoarele considerente, altele decât cele avute în vedere de către instanța de apel.

Potrivit extrasului de Carte funciară (fila 9 dosar fond), la data de 24 februarie 1941 imobilul ce face obiectul litigiului era proprietatea Statului Român, prin Ministerul Sănătății și Ocrotirilor Sociale.

Ulterior, la data de 21 ianuarie 1953, imobilul a fost transferat Confederației Generale a Muncii din Republica Populară Română, iar în anul 1999 a trecut în administrarea Ministerului Educației Naționale.

Casa județeană de pensii Timiș pretinde restituirea acestui imobil, ca succesoare a Ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale.

Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, “ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile sau societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi.

Prin urmare, imobilul a cărui restituire în natură se solicită nu face obiectul Legii nr. 10/2001, iar reclamanta Casa județeană de pensii Timiș nu are calitatea de persoană îndreptățită în accepțiunea Legii nr. 10/2001, conform dispozițiilor art. 3 alin. (2) din legea menționată.

Pentru considerentele expuse anterior, recursul va fi respins ca nefondat, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Casa județeană de pensii Timiș împotriva deciziei nr. 159 din 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2005.