Suspension of tax recovery orders refused absent well-founded legality doubt and imminent damage
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Division) admitted the Ministry of Public Finance's appeal, reversed the lower court's ruling, and dismissed the claimants' request to suspend execution of three administrative orders (nos. 76, 80, and 115 of 20 January 2000) that imposed recovery of sums as damages to the state budget from allegedly unlawful VAT refunds granted to five companies; the court also denied the related request to suspend any precautionary measures. The case involved a suspension application under the former Law No. 29/1990, after the administrative court of appeal had previously been reversed for failing to assess whether the statutory conditions were met, and had on remand ordered suspension until final resolution of the underlying annulment action. The Supreme Court held that suspension requires both well-founded justifications—a strong doubt as to the legality of the administrative act—and proof of imminent damage; here, neither condition was met, since the merits court had already rejected the annulment action, and no imminent harm was shown. The operative outcome is the final dismissal of the suspension request, with the underlying annulment action and its final status unaffected by this decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 din Legea nr. 29/1990, art. 312 C. proc. civ; Suspension of tax recovery orders refused absent well-founded legality doubt and imminent damage: Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 779 din 6 iunie 2001, a admis cererea și a dispus suspendarea ordinelor 76, 80 și 115 din 20 ianuarie 2000 emise de pârât, până la soluționarea definitivă a contestațiilor ce face obiectul dosarului 1108/2001 a Curții Supreme de Justiție, reținând ca îndeplinite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.E., Ș.V., D.I. și N.F. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, au solicitat suspendarea ordinelor nr. 76, 80 și 115 din 20 ianuarie 2000 emise de pârât prin care li s-au imputat sume de bani reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat prin aprobarea nelegală a rambursării taxei pe valoarea adăugată la cinci societăți comerciale.
S-a mai solicitat și suspendarea eventualelor măsuri asigurătorii ce s-ar lua împotriva lor pentru acoperirea sumei considerată prejudiciu.
Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, prin sentința nr. 322 din 17 martie 2000 a admis în parte acțiunea și a dispus suspendarea executării ordinelor atacate.
Curtea Supremă de Justiție, secția contencios administrativ, prin decizia nr. 1056 din 15 martie 2001, a admis recursul declarat de Ministerul Finanțelor și a casat sentința cu trimitere spre rejudecare aceleași instanțe.
S-a arătat că, pentru a decide cu privire la admisibilitatea unei astfel de cereri, instanța este obligată să examineze probele și să constate în ce măsură cazul este temeinic justificat, iar exercitarea actului administrativ produce reclamanților o pagubă iminentă, respectiv dacă sunt îndeplinite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 779 din 6 iunie 2001, a admis cererea și a dispus suspendarea ordinelor 76, 80 și 115 din 20 ianuarie 2000 emise de pârât, până la soluționarea definitivă a contestațiilor ce face obiectul dosarului 1108/2001 a Curții Supreme de Justiție, reținând ca îndeplinite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea hotărârii și respingerea cererii, nefiind întrunite cerințele legii – cazuri bine justificate și dovada producerii unei pagube iminente.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii.
Prima condiție care trebuie îndeplinită este aceea ca motivele suspendării să fie bine justificate, adică să existe o îndoială puternică cât privește legalitatea actului administrativ contestat.
În speță, această cerință nu este îndeplinită, soluția dată de instanța de fond fiind de respingere a acțiunii privind anularea ordinelor în discuție.
Nici cealaltă cerință privind producerea unei pagube iminente nu este făcută în cauză.
În consecință, în baza art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa hotărârea și în fond se va respinge cererea de suspendare a executării ordinelor 76, 80 și 115 din 20 ianuarie 2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 779 din 6 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond respinge cererea de suspendare a ordinelor 76, 80 și 115 din 20 ianuarie 2000.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2003.