Recourse dismissed as unfounded for failure to rebut valid service report.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the petitioner’s appeal as unfounded, upholding the lower court’s refusal to re-communicate a prior appellate decision, with the challenged interlocutory order remaining in force. The petitioner, in a civil case, sought re-service of an appellate ruling, claiming the communication procedure was defective because she never signed for receipt and the document was merely pinned to the case file, despite a note of "posted" service. The High Court of Cassation and Justice rejected the challenge, holding that under Articles 90 and 100 of the former Romanian Code of Civil Procedure, the original decision had been validly communicated to the address the petitioner herself provided throughout the proceedings, and the official service report constituted full proof unless challenged as a forgery, which it was not; consequently, no ground existed under Article 304 point 9 of the Code, and the recourse was dismissed as irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 100 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Recourse dismissed as unfounded for failure to rebut valid service report: recursului, urmează a se respinge pentru simplul motiv că măsura, luată prin încheiere, este determinată de comunicarea hotărârii, în condițiile art. 90 și urm. C. proc. civ., la adresa indicată de însăși petiționara.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 12 septembrie 2005, dată în dosarul 509/2003, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a respins ca nefondată cererea apelantei-reclamante privind recomunicarea deciziei civile 153 A din 10 martie 2003, pronunțată de aceeași instanță.
Pentru aceasta s-a reținut că hotărârea a fost comunicată apelantei la adresa indicată în cererea sa de apel și în toate celelalte cereri ulterioare și nemodificată pe parcursul procesului, așa cum s-a probat prin înscrisul de la fila 19 apel.
În același timp, s-a mai avut în vedere că o dovadă în același sens a făcut-o și borderoul de expediție de la fila 23.
Împotriva susnumitei încheieri a declarat recurs recurenta V.M. care, în esență, susține că în mod greșit se reține că i s-a comunicat hotărârea specificată a instanței de apel, deoarece nu i-a fost expediată, iar actul procedural nu prezintă semnătura sa, în sensul că ar fi primit vreo comunicare.
Precizează că un exemplar al deciziei a fost prins cu acul cu gămălie de capetele dosarului și, deci, nu i s-a expediat comunicarea, chiar dacă apare „afișat”, fiind cert că n-a semnat actul procedural.
Deliberând asupra recursului, urmează a se respinge pentru simplul motiv că măsura, luată prin încheiere, este determinată de comunicarea hotărârii, în condițiile art. 90 și urm. C. proc. civ., la adresa indicată de însăși petiționara.
Or, procesul verbal de comunicare, existent la fila 19 apel, care respectă cerințele prevăzute de art. 100 C. proc. civ. face dovada până la înscrierea în fals, mod în care, în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că s-a aplicat corect legea, sub aspect procedural.
Nefiind în condiția prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va respinge cererea de recurs formulată de petiționară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petiționara V.M. împotriva încheierii din 12 septembrie 2005 dată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 509/2003.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 ianuarie 2006.