Exclusion of cassation against final criminal decisions and jurisdictional limits of the 9-judge panel
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, in a panel of nine judges, dismissed as inadmissible the appeal filed by the defendant against the previous decision, which had rejected his nullity appeal, thereby upholding the original sentence of six months' imprisonment for false declarations and related offenses; the court ordered the appellant to pay 300 lei in court costs to the state. The dispute concerned a final criminal judgment rendered by the Criminal Section of the High Court in the context of a nullity appeal, where the appellant attempted to initiate a further appeal. The court held that the appeal was inadmissible because, under Article 417 of the Code of Criminal Procedure, decisions rendered in cassation are final and not subject to any further ordinary remedy, and the panel of nine judges lacked jurisdiction under Article 24 of Law No. 304/2004 as it is only competent for appeals in cases where the High Court acted as a court of first instance; consequently, the principle of the finality of judicial decisions (res judicata) and the statutory limitation on appeals barred the new attempt to challenge the definitive ruling.
Legislator headnote
AI generatedart. 81 C. pen, art. 129 din Constituția, art. 1 C. proc. pen, art. 21 din Constituția, art. 3851 C. proc. pen, Art. 417 C. proc. pen; Exclusion of cassation against final criminal decisions and jurisdictional limits of the 9-judge panel: The dispute concerned a final criminal judgment rendered by the Criminal Section of the High Court in the context of a nullity appeal, where the appellant attempted to initiate a further appeal. The court held that the appeal was inadmissible because, under Article 417 of the Code of Criminal Procedure, decisions rendered in cassation are final and not subject to any further ordinary remedy, and the panel of nine judges lacked jurisdiction under Article 24 of Law No. 304/2004 as it is only competent for appeals in cases where the High Court acted as a court of first instance; consequently, the principle of the finality of judicial decisions (res judicata) and the statutory limitation on appeals barred the new attempt to challenge the definitive ruling.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive to justify the dismissal of the appeal as inadmissible.
Provision cited in the dispositive to impose judicial costs on the appellant.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 49 din 6 septembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a condamnat, între alții, pe inculpatul P.F.D., la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea în concurs a infracțiunii de fals în declarații, participație improprie la fals intelectual, uz de fals și înșelăciune.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia nr. 1121 din 15 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 5301/2004, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați împotriva hotărârii primei instanțe.
Prin decizia nr. 4873 din 2 septembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1428/2005, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestația în anulare formulată de inculpatul P.F.D. împotriva deciziei pronunțate în recurs a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, contestatorul P.F.D. a declarat un nou recurs.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motive privind pronunțarea acestora, cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat, este reglementată în prezent prin normă constituțională.
Însă, potrivit art. 129 din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac, numai în condițiile legii procesuale.
Corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual-penală a reglementat dreptul examinării cauzei penale în două grade de jurisdicție, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare.
Totodată, în vederea realizării scopului procesului penal, astfel cum acesta a fost determinat prin art. 1 C. proc. pen., conduita procesuală a părților a fost precis determinată, inclusiv cu privire la incidentele ivite în cursul executării hotărârii penale definitive, în acest caz.
Reglementarea menționată are aptitudinea funcțională de a răspunde noii perspective asupra accesului la justiție, generată de dispozițiile art. 21 din Constituția României, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul Adițional nr. 7 la Convenție.
Potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, hotărârile judecătorești nedefinitive, sentințe sau decizii după caz.
Art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Cap. III din Titlul II al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei altei căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.
Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
Completul de 9 judecători a fost sesizat cu un nou recurs declarat împotriva deciziei pronunțate în contestație în anulare de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind o decizie definitivă dată de aceeași instanță în recurs, hotărâre care, nefiind prevăzută de art. 3851 C. proc. pen., nu este supusă controlului judecătoresc pe această cale.
Împiedicarea unei noi judecăți asupra cauzei penale definitiv soluționate, justificat de cerința stabilității ordinii de drept, cu referire la hotărârile penale definitive având ca atribut specific și exclusiv autoritatea de lucru judecat, rezultă, de altfel, cu evidență, privitor la soluțiile pronunțate în contestație, și din dispozițiile art. 392 alin. (4) C. proc. pen.
Ca atare, potrivit dreptului comun, decizia atacată nu este supusă recursului.
Pe de altă parte, potrivit normei atributive de competență prevăzută în Legea nr. 304/2004, republicată, art. 24, completul de 9 judecători judecă recursurile în cauzele soluționate în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cum această ipoteză nu se regăsește în cauză, recursul nu este admisibil nici potrivit legii speciale.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții, decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Așadar, excepția de inadmisibilitate pusă în discuția părților se constată a fi întemeiată.
În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de contestatorul P.F.D. împotriva deciziei nr. 4873 din 2 septembrie 2005 a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca inadmisibil.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, Curtea va obliga recurentul menționat, conform dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul P.F.D. împotriva deciziei nr. 4873 din 2 septembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1428/2005, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Obligă recurentul menționat să plătească statului, suma de 300 lei (3.000.000 ROL), cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2006.