Final convictions upheld in 1989 Cluj repression case; military liability and damages affirmed

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 217/P/1997 din 29 mai 1998, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția parchetelor militare, a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

1. - M.I., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen. și de art. 25, cu referire la art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. b), art. 75 lit. a) și art. 13 din același cod.

2. - g-ral col. (r) T.I., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen. și de art. 25, cu referire la art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. b), art. 75 lit. a) și art. 13 din același cod.

3. - col. B.V., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen. și de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2) și art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. b), art. 75 lit. a) și art. 13 din același cod.

4. - lt. col. C.I.L., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen. și de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2) și art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. b), art. 75 lit. a) și art. 13 din același cod.

5. - maior D.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen. și de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 13 din același cod.

6. - fruntaș (r) B.M.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 174 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 13 din același cod.

Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului lt. col. C.D., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen. și de art. 25, cu referire la art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b), art. 75 lit. a), art. 13 C. pen., întrucât fapta nu există.

În același sens s-a dispus cu privire la inculpatul g-ral maior (r) Ș.I., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen. și de art. 25, cu referire la art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b), art. 75 lit. a), art. 13 C. pen., întrucât fapta nu există.

S-a dispus neînceperea urmăririi penale în privința:

- militarilor în termen care au făcut parte din dispozitivele formate în: „Piața Libertății”, „str. Horea - zona Metropol - Astoria”, „Piața Mărăști”, „Calea Moților”, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. (2) și (5) C. pen., întrucât în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale;

- inculpatului lt. col. C.I.L., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2) și art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și art. 176 lit. b) C. pen., întrucât fapta nu există;

- g-ral lt. (r) C.I., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen. și de art. 25, raportat la art. 20 - art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen., întrucât faptele nu există;

- inculpaților M.I., g-ral maior (r) Ș.I., N.C., col. (r) I.N., col. R.S. și a lucrătorilor de miliție și securitate, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 250 alin. (1) și (2) și art. 266 alin. (1) C. pen., întrucât în cauză a intervenit amnistia (art. 2 din Decretul - lege nr. 2/1990).

S-a reținut de către organul de urmărire penală că, în urma dispoziției date de C.N., în seara zilei de 17 decembrie 1989, a fost organizată o teleconferință cu primii secretari ai comitetelor județene de partid, la care au participat și conducători ai autorităților având atribuții de menținere a ordinii publice, precum și câțiva comandanți de mari unități militare.

Autoritățile județului Cluj au fost reprezentate la teleconferința menționată, de M.I., în calitate de prim secretar al comitetului județean și președinte al consiliului popular județean, g-ral col. T.I., în calitate de comandant al Armatei a IV-a și g-ral maior Ș.I., în calitate de șef al Inspectoratului județean de miliție.

În timpul teleconferinței menționate, care a început la ora 18.00, șeful statului s-a referit la evenimentele revoluționare ce aveau loc la Timișoara, calificate de către acesta. ca acțiuni provocate de huligani, impulsionate de forțe externe interesate în destabilizarea regimului politic din România.

Cu acest prilej, inculpații menționați au ascultat dialogul dintre C.N., I.C. și R.B., din care rezulta că la Timișoara se făcea uz de armă împotriva demonstranților.

În aceeași seară, după terminarea teleconferinței, inculpatul M.I. a dat ordin de intensificare a acțiunilor de patrulare, pe străzile municipiului Cluj, a unităților militare și ale miliției, alarmate încă din timpul zilei.

Anterior, în seara zilei de 16 decembrie 1989, ministrul apărării naționale a transmis, personal, inculpatului g-ral col. T.I., un ordin conținând 14 puncte, referitor, între altele, la pregătirea de luptă și înarmarea unităților militare, modul de avertizare și de folosire a armelor de foc, în caz de nesupunere la somație, precum și la mișcările de trupe pe străzile municipiului.

În baza acestui ordin, inculpatul T.I. a dispus dislocarea unităților militare din Florești și Someșeni, în sensul constituirii detașamentelor de intervenție, având ca misiune blocarea căilor de acces spre principalele piețe și sediile autorităților din municipiul Cluj.

În executarea acestui ordin, inculpatul col. B.V. (pe atunci maior) a constituit la U.M. 01215 Florești, pe care o comanda, două detașamente de intervenție.

În cursul zilei de 17 decembrie 1989, unitățile militare din garnizoanele Someșeni și Florești au primit, succesiv, alarma pentru exercițiu și, apoi, alarma pentru luptă parțială.

În intervalul dintre cele două alarme, comandanții unităților militare din localitățile menționate au primit ordin, de la inculpatul T.I., ca militarii ce urmau a fi scoși din unități, să aibă asupra lor armament și muniție, să aresteze persoanele ce nu se vor supune somațiilor și chiar să fie împușcate.

Prin caracterul lui excesiv, acest ordin a depășit prevederile ordinului în 14 puncte primit de la ministrul apărării naționale.

Executarea acestui ordin era de natură a expune la riscuri majore, viața cetățenilor, întrucât militarii ce formau detașamentele de intervenție, erau slab instruiți, aceștia fiind încorporați abia în luna septembrie 1989.

Ulterior, în seara zilei de 18 decembrie 1989, în municipiul Cluj-Napoca a sosit N.C., din partea Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, care a subliniat necesitatea executării dispozițiilor date de șeful statului în teleconferința din 17 decembrie 1989.

În fine, în seara zilei de 20 decembrie, în municipiul Cluj-Napoca a venit și g-ral lt. I.C., care a făcut cunoscut organelor județene, situația de la Timișoara și existența anumitor informații obținute din afara țării, între care unele se refereau la pericolul desprinderii Transilvaniei de România.

Tot în seara zilei de 20 decembrie 1989 a avut loc o nouă teleconferință, împrejurare în care inculpatul M.I. l-a asigurat pe C.N. că va executa ordinele primite, după care a dat dispoziții în sensul formării de patrule înarmate ale armatei și suplimentarea numărului de patrule ale miliției.

În dimineața zilei de 21 decembrie 1989, inculpatul M.I. a avut o convorbire cu E.C., primind dispoziții, urmare cărora s-a intensificat activitatea de patrulare în municipiul Cluj-Napoca.

Tot în urma acestor dispoziții, inculpatul T.I. a ordonat comandantului U.M. 01278 Someșeni, să pregătească o companie pentru intervenție.

În exercitarea atribuțiilor sale de comandant unic al forțelor militare din județul Cluj, în data de 21 decembrie 1989, inculpatul M.I. a cerut și primit o hartă la scară mică a municipiului Cluj.

S-au stabilit linii de comunicare între comandamentul Armatei a 4-a și șeful Inspectoratului județean de poliție, prilej cu care au fost instalate stații de emisie-recepție în cabinetele inculpaților M.I. și T.I.

Cu aprobarea inculpatului M.I., s-au luat măsuri pentru formarea unor dispozitive formate din militari pentru paza unor obiective și dispunerea unor efective ale miliției în piețe și alte locuri publice, unde exista posibilitatea adunării unui număr mai mare de persoane.

Toate aceste forțe urmau a fi folosite conform planului unic de intervenție întocmit în baza Ordinului nr. 02600/1988, al ministrului de interne și aprobat de inculpatul M.I.

În acest sens, inculpatul T.I. a stabilit, împreună cu lt. col. G.D., șeful statului major și col. P.P., șeful Secției operații, modul de asigurare a pazei de către unități ale armatei și a dat ordine în acest sens.

Totodată, inculpatul menționat a trimis ofițeri de legătură la unitățile militate din Someșeni și Florești, pentru a instrui militarii din aceste unități, asupra modului de îndeplinire a ordinului în 14 puncte, dat de ministrul apărării naționale.

În acest context, s-a stabilit ca inculpatul maior D.I., pe atunci căpitan în U.M. 01278 Someșeni, să constituie un dispozitiv la podul de pe râul Someș, având ca scop obturarea accesului grupurilor de persoane dinspre str. Horea către Piața Mihai Viteazu.

În executarea acelorași dispoziții, inculpatul col. B.V., pe atunci maior, a primit ordin de constituire a unui dispozitiv pe str. Moților, pentru a împiedica trecerea manifestanților din cartierul Mănăștur, spre centrul orașului.

În aceeași zi au fost constituite astfel de dispozitive și în alte zone, toate vizând împiedicarea prin forță a populației de a-și manifesta nemulțumirea față de regimul politic existent.

În ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orei 15.30, după ce a aflat de eșecul mitingului organizat la București, tânărul N.C. a început să strige lozinci antidictatoriale și, însoțit de mai mulți trecători ce i s-au alăturat, s-a îndreptat spre un dispozitiv militar comandat de căpitanul C.D.

Postat în fața dispozitivului menționat, arătându-și pieptul, tânărul N.C. a cerut militarilor să tragă asupra sa.

Cu pistolul în mână, orientat vertical, căpitanul C.D. a atenționat grupul în care se afla N.C., să nu se apropie de dispozitivul militar.

Ripostând, N.C. l-a apucat pe ofițer de reverele mantalei, după care, luptându-se, au căzut împreună pe carosabil.

Concomitent, o altă persoană din grup a încercat să smulgă pistolul mitralieră de la unul dintre militarii din dispozitiv.

În aceste condiții, un alt militar în termen, temându-se că vor fi dezarmați, a strigat să se tragă, moment în care militarii au executat două sau trei rafale de armă, atât în plan orizontal, cât și în plan vertical.

În urma acestor rafale, persoana care a încercat să smulgă pistolul mitralieră din mâna militarului în termen, a fost împușcat mortal și, în cădere, agățându-se de armă, a declanșat focul spre locul unde N.C. se lupta cu căpitanul C.D.

În timpul focului necontrolat menționat, cei doi au fost răniți, prin împușcare. Alte persoane au fost ucise sau rănite de focurile de armă executate de ceilalți militari.

Auzind focurile de armă, inculpatul M.I. a cerut explicații inculpatului T.I., care i-a raportat că un grup de huligani a atacat dispozitivul menționat, rănind un militar și un civil, iar militarii au reacționat în mod legal, folosind armamentul din dotare.

În aceeași zi, la lăsarea serii, dintr-un alt dispozitiv, comandat de cpt. I.G., s-a executat foc asupra altor grupuri de civili, fiind ucisă o persoană și rănite alte trei.

Aflând că s-au produs victime în Piața Libertății, coloane de muncitori de la Combinatul de Utilaj Greu, cărora li s-au alăturat și alți cetățeni, au înaintat spre centrul orașului, ajungând în apropierea dispozitivului situat la podul de peste râul Someș, comandat de maiorul D.I., pe atunci căpitan.

Deși cetățenii demonstrau pașnic, inculpatul D.I., speriat, le-a cerut să nu staționeze, întrucât are ordin să tragă.

În jurul orei 15.40, din ziua de 21 decembrie 1989, coloana de manifestanți a ajuns la aproximativ 50 m de dispozitivul menționat.

Surescitat, inculpatul D.I. a repetat cu voce tare că are ordin să tragă și că va trage. Totodată, acesta a făcut semn unui vatman care oprise tramvaiul pe care îl conducea, să continue deplasarea.

La plecarea tramvaiului, C.V.S., aflată în grupul de manifestanți, a aruncat spre militarii din dispozitiv, o sticlă cu 2 l amoniac lichid.

În acest moment, inculpatul D.I. a ridicat pistolul în plan vertical și a tras un foc de avertisment, fiind urmat de militarii din dispozitiv care, la rândul lor, au tras focuri de avertisment.

Pentru că focurile de avertisment nu și-au atins scopul, inculpatul D.I. a ordonat deschiderea focului spre grupul de manifestanți, iar el a executat foc, cu pistolul din dotare, asupra unui autoturism ce se apropia de dispozitiv.

Tot cu acel prilej, inculpatul D.I. a îndreptat pistolul spre C.E., împușcându-l în piept, atunci când acesta a ajuns în fața magazinului F.

Mai mulți cetățeni au intervenit pentru a acorda ajutor victimei.

Inculpatul D.I. i-a somat să pună mâinile la ceafă și să se întoarcă cu fața spre zidul clădirii.

Din ordinul aceluiași inculpat au fost executate în continuare focuri de armă, atât pentru avertizare, cât și la picioarele manifestanților.

La fiecare deschidere a focului, manifestanții se retrăgeau lângă ziduri, de fiecare dată fiind făcute victime.

În timpul executării acestor focuri de armă, inculpatul D.I. l-a împușcat în cap, mortal, pe Ț.M.C.

Prin utilizarea armelor de foc în zona Astoria - Metropol din municipiul Cluj, au fost ucise prin împușcare 4 persoane, iar alte 10 au fost rănite.

În aceeași zi, pe str. Moților, unde era dispus dispozitivul comandat de col. B.V., pe atunci maior, circulația pietonală și auto a fost permisă până spre seară.

Pentru că lt. major H.M. a retras grupa de militari aflată sub comanda sa, din dispozitivul menționat, inculpatul B.V. a constituit o altă grupă, sub comanda maiorului C.I.L., care a primit misiunea de a împiedica trecerea coloanei de manifestați, având în față trei autovehicule de mare capacitate, cu farurile aprinse, ce a apărut în fața acestui dispozitiv, la lăsarea serii.

În jurul orelor 18.00 coloana de manifestanți s-a apropiat de dispozitivul comandat de inculpatul C.I.L.

Pentru oprirea coloanei au fost făcute somații și apoi s-a executat foc de avertisment în plan vertical, din ordinul ofițerului menționat.

În urma acestor focuri de armă, autovehiculele au fost oprite.

Observând, însă, că nimeni nu a fost rănit, manifestanții au ajuns la concluzia că militarii erau dotați numai cu muniție de exercițiu.

Cu toate acestea, coloana de manifestanți nu a mai înaintat, iar cei aflați în autobasculante au coborât.

Pentru că militarii din dispozitiv erau orbiți de farurile aprinse, inculpatul C.I.L. a ordonat deschiderea focului, în plan orizontal, spre farurile autobasculantelor.

În aceeași zi, în jurul orei 17.00, în fața dispozitivului militar din piața Mărăști, comandat de col. T.G., s-au adunat grupuri de cetățeni, care au strigat lozinci și și-au manifestat adeziunea cu demonstranții de la Timișoara.

În timpul acestor manifestații, un cetățean a urcat la volanul unui autobuz ce fusese oprit în zonă și l-a condus spre autovehiculele militare, cu scopul vădit de a intra în coliziune cu acestea.

S-a deschis foc asupra roților autobuzului, care a fost oprit, fără a se înregistra victime.

Fără informarea prealabilă a col. T.G., din garnizoana Someșeni au fost trimise, după ora 20.00, mai multe mașini de luptă în sprijinul dispozitivului comandat de acesta.

Drept urmare, la sosirea mașinilor de luptă, crezându-se atacați, militarii din dispozitiv s-au culcat pe asfalt, unii dintre aceștia deschizând focul.

Unul din gloanțele trase de militari a rănit la picior pe C.M.

După ora 21.00 au fost executate în continuare focuri de armă, în plan vertical.

Datorită modului imprudent de orientare a armei de către unul dintre militari, a fost rănit la piciorul drept K.M., care se afla în balconul apartamentului său de la etajul 11 al unui bloc situat în fața dispozitivului.

După încetarea focurilor de avertizare, inculpatul fruntaș B.M.A., l-a împușcat în cap, mortal, pe R.I. care se apropia amenințător spre dispozitiv.

S-a conchis că, în condițiile menționate, au fost săvârșite următoarele fapte concrete:

- Inculpatul M.I., în calitate de prim-secretar al fostului Comitet Județean de Partid Cluj și de președinte al Consiliului Județean de Apărare, a determinat pe inculpatul g-ral col. T.I. să ordone, contrar prevederilor legale, trimiterea trupelor din subordine, cu armament și muniție de război, să acționeze împotriva populației care manifesta pașnic împotriva dictaturii, creând prin aceasta un pericol vital iminent, soldat cu uciderea prin împușcare a 26 persoane și rănirea, în aceeași modalitate, a unui număr de alte 52 persoane.

- Inculpatul g-ral col. (r) T.I., în calitate de comandant al Armatei a IV-a, a pus în aplicare „ordinul în 14 puncte” al ministrului apărării naționale, care încălca dispozițiile legale, ordonând scoaterea trupelor din subordine în stradă, dotate cu muniție de război, ceea ce a creat un pericol vital iminent, soldat cu consecințele arătate mai sus.

- Inculpatul D.I., în calitate de comandant al dispozitivului militar de la intrarea în Piața Mihai Viteazu, pe podul de pe râul Someș, a ordonat militarilor din subordine, deschiderea focului spre coloana de manifestanți, ignorând dispozițiile art. 40 alin. (2) din Decretul nr. 367/1971, cauzând moartea a 4 persoane și rănirea altor 10. Totodată, personal, acesta a ucis prin împușcare 2 persoane și a mai rănit cel puțin una.

- Inculpații B.V. și C.I.L., în calitate de comandanți ai dispozitivului militar plasat pe str. Moților, au ordonat, separat și împreună, deschiderea focului în plan orizontal și la picioare, în direcția coloanei de manifestanți, cauzând moartea prin împușcare a 9 persoane și rănirea altor 13 persoane.

- Inculpatul B.M.A., militar în termen, făcând parte din dispozitivul militar creat la 21 septembrie 1989, în Piața Mărăști, din Cluj-Napoca, a împușcat mortal pe R.I., ignorând dispozițiile Decretului nr. 367/1971.

Prin sentința nr. 33 din 9 aprilie 2003, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.I., pentru infracțiunile de instigare la omor deosebit de grav și de instigare la tentativă de omor deosebit de grav.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 lit. c), d) și art. 124 C. pen. a încetat procesul penal față de inculpatul T.I., pentru infracțiunile de ucidere din culpă (26 victime) și de vătămare corporală gravă (30 infracțiuni), prin schimbarea încadrării din infracțiunile de instigare la omor deosebit de grav și de instigare la tentativă de omor deosebit de grav, în infracțiunile de instigare la ucidere din culpă și vătămare corporală gravă.

În temeiul acelorași texte a încetat procesul penal față de inculpatul col. B.V., pentru infracțiunile de ucidere din culpă (9 victime) și de vătămare corporală din culpă [6 infracțiuni prevăzute de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. și 7 infracțiuni prevăzute de art. 184 alin. (2) și (4) din același cod], prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile determinate prin actul de sesizare al instanței.

A încetat procesul penal, pe același temei legal, față de inculpatul C.I.L., pentru infracțiunile de ucidere din culpă (9 victime), 6 infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. și 7 infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile reținute în sarcina acestuia prin rechizitoriu.

În ceea ce privește pe inculpatul fruntaș (r) B.M.A., făcându-se aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 13 C. pen.

În latura civilă, în temeiul art. 346, 14 și urm. C. proc. civ., au fost admise acțiunile în daune formulate de părțile civile C.E., I.D., P.M., Ț.R., V.B., C.I., I.V., L.L., P.R.H., M.S., M.N., P.M., R.M.V., B.F., S.A., M.I., D.S., P.L.M., C.I.O., B.Ș., S.R., T.A., B.L., R.G., K.G., R.M.D., M.G., P.C., D.C.D., P.D., C.V., N.M.I., R.M., C.M.I., N.C.N., P.T., P.G., N.A., S.I.A., S.E.M., M.C., N.G., T.B.A., L.D., M.M., B.I., B.P.I., C.I., C.M., D.M., E.I., C.C., B.I.O., J.I., I.A.D., F.V., M.A., J.V., S.L., M.D., F.A.L., L.D.O., L.I.D., M.E., P.I., V.E.M., C.A., S.M. și N.A.I. și au fost obligați inculpații menționați, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata de daune materiale și morale, precum și a cheltuielilor judiciare.

Au fost respinse cererile de despăgubiri formulate de părțile vătămate F.C.I., M.M.I., G.A., precum și cele formulate de I.D.R., P.A.I., N.M., L.S., M.M.A., D.C., P.I.O., P.T.V., D.Z., S.C.A., S.M.A., M.A.N., S.Z.A., S.A.N. și S.T.

Prin aceeași hotărâre, prima instanță a constatat că părțile vătămate D.M., B.L., C.Ș., D.A., D.M.I., A.O. și K.M. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probatoriul administrat în cauză a confirmat, în esență, situația de fapt reținută prin rechizitoriu.

Cu referire la inculpatul T.I., s-a reținut că, chiar dacă s-a disjuns cauza în privința incidentului din fața Anticariatului, instanța este obligată, în raport cu împrejurarea punerii în mișcare a acțiunii penale față de acesta pentru toate evenimentele din municipiul Cluj Napoca, să rezolve cauza în întregime, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Spre deosebire de rechizitoriu, în care s-a reținut că inculpatul D.I. ar fi ucis două persoane, instanța de judecată a apreciat că acest inculpat a ucis, nemijlocit, numai pe victima C.E.

Totodată, în ce privește pe inculpatul B.M.A., căruia i s-a imputat prin actul de sesizare, uciderea, prin împușcare, a victimei R.I., instanța a reținut că nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul menționat este autorul acestei fapte.

Cu privire la contribuția celorlalți inculpați la uciderea sau rănirea persoanelor care s-au aflat în zonele unde militarii au constituit dispozitive, s-au reținut următoarele:

1. - În legătură cu constituirea dispozitivelor formate din militari, cu referire la dispozițiile primite de la șeful statului în timpul teleconferințelor, ordinul ministrului apărării naționale și informațiile primite cu privire la o planificată invazie a României, inculpații M.I. și T.I. au avut neîndoielnica reprezentare a iminenței unei situații de luptă reale, precedată de dezordini interne.

2. - Succesiunea evenimentelor din municipiul Cluj Napoca, în cursul zilei de 21 decembrie 1989, demonstrează că măsurile luate de inculpatul T.I., nu au fost suficiente și corespunzătoare reglementărilor din capitolul II al Decretului nr. 367/1971, astfel încât să prevină uciderea și rănirea unui număr atât de mare de persoane. Totodată, din probele administrate a rezultat că inculpatul menționat nu s-a preocupat de asigurarea punerii corespunzătoare în practică a planului de acțiune, în vederea evitării producerii de victime. Astfel, spre deosebire de factorii de comandă aparținând Ministerului de Interne, care au folosit în intervențiile făcute, numai ofițeri și subofițeri ce au acționat într-o modalitate ce nu a cauzat ucideri sau vătămări corporale, în dispozitivele formate din militari, conform ordinului inculpatului T.I., au fost introduși militari cu o pregătire precară, având încărcătoarele atașate armelor din dotare, deși nu se constatase în concret existența vreunei situații de natura celei prevăzute de actul normativ menționat. În fine, deși a fost informat asupra incidentelor produse, inculpatul a menținut în zonele aglomerate ale orașului, dispozitivele constituite în modul arătat. Mai mult, acesta a dispus instalarea de noi dispozitive, ceea ce a accentuat starea de tensiune dintre armată și populația civilă, ceea ce a determinat confruntări în urma cărora s-au produs victime.

S-a concluzionat că, prin modul cum a planificat și pus în aplicare acțiunile militare, inculpatul a încălcat principiile de ordin militar menite să protejeze viața persoanelor, precum și dispozițiile art. 40 din Decretul nr. 367/1971.

Urmare a lipsei de prevedere și ușurinței în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ce îi reveneau, inculpatul T.I. a cauzat uciderea a 26 persoane și rănirea altor 53 persoane, toate prin împușcare.

Prin urmare, în raport cu consecințele produse, faptele reținute în sarcina inculpatului menționat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzute de art. 178 alin. (2) și (5) C. pen., de vătămare corporală gravă (23 infracțiuni) prevăzută de art. 182 alin. (2) și (4) C. pen. și de vătămare corporală (30 infracțiuni), prevăzută de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen.

S-a apreciat că faptele reținute în sarcina acestuia, reprezentând consecința modului defectuos de organizare și realizare a planului de acțiune, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată, întrucât, așa cum a rezultat din probele administrate, formarea dispozitivelor de militari a fost concepută ca o acțiune de intimidare, pentru prevenirea tulburării ordinii publice, și nu în scopul unei confruntări violente cu manifestanții.

3. - S-a conchis că faptele inculpatului M.I. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată sau a altei infracțiuni. Astfel, din materialul probator administrat a rezultat poziția defensivă a acestuia față de evenimente, lipsa oricărei inițiative din partea sa pentru combaterea manifestanților. În fine, chiar dacă au existat consultări între acesta și inculpatul T.I., acestea nu pot fi considerate de natură a contribui la declanșarea focurilor de armă împotriva manifestanților, atâta timp, cât inculpatul M.I. nu a cerut să fie scoase trupe în stradă, a atras atenția să nu se tragă, iar ulterior a adresat reproșuri celor pe care i-a considerat implicați în deschiderea focului și chiar a cerut, prin stație, să nu se tragă în manifestanți.

4. - Cu referire la inculpații B.V. și C.I.L. s-a reținut că aceștia, ca profesioniști în arta militară, au acționat fără prevedere, dispunând deschiderea focului. Astfel, chiar dacă cele trei utilaje grele ce rulau spre dispozitiv, prezentau un pericol pentru siguranța militarilor, dată fiind slaba pregătire a acestora, cei doi inculpați trebuiau să prevadă că aceștia nu vor reuși a îndeplini ordinul de a se trage numai asupra farurilor și cauciucurilor utilajelor. Mai mult, împușcarea victimelor putea fi evitată, prin recurgerea la manevre de deplasare a trupelor spre străzi lăturalnice, așa cum a procedat lt. maj. H.M.

În raport cu situația critică și tensionată în care s-au aflat, nu se poate considera, însă, că cei doi inculpați ar fi urmărit sau acceptat producerea morții ori rănirii unor persoane, ca rezultat al executării focurilor de armă asupra roților și farurilor utilajelor ce se deplasau între dispozitivul militar.

Ca urmare, s-a concluzionat că faptele celor doi inculpați trebuie încadrate în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) și (5) C. pen. (9 victime), în 6 infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., precum și în 7 infracțiuni de vătămare corporală gravă din culpă, prevăzute de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.

5. - În legătură cu inculpatul D.I., s-a apreciat că în raport cu împrejurările rezultate din probele administrate, se impune a se reține că acest inculpat a împușcat mortal pe C.E., de la o distanță de 3 m, după care a ordonat, în mod repetat, foc de avertisment asupra manifestanților, fiind ucise 3 persoane și rănite alte 10 persoane.

S-a mai apreciat că, față de împrejurările în care au fost comise faptele de către acest inculpat, cu referire la faptul că a fost amenințat de col. C.F., că va fi trimis în judecată pentru trădare și la faptul exercitării de violențe asupra sa de către unii manifestanți, care i-au produs o puternică tulburare, se impune reținerea de circumstanțe atenuante.

Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpații T.I., B.V., D.I. și C.I.L., părțile civile B.F., C.A., M.C., M.M.E., I.D., J.V., J.I., B.I., L.D., N.M.I., P.G., N.C.N., R.M., B.A.I., I.A.D., D.C.D., C.I., V.D.S., M.E., N.A., D.Z., L.D., L.S., N.M., P.M., C.I.O., C.E.L., C.V., M.A., S.R., C.M., R.M.V., R.L., R.G., P.T.V., F.G., R.M.D., I.V., T.B.A., B.Ș., S.E.M., M.G., C.R.I., F.A. și D.M., precum și avocatul A.T.

Prin decizia nr. 291 din 25 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 60/2004, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, au fost admise recursurile declarate în cauză, a fost casată hotărârea atacată și s-a dispus trimiterea cauzei, la aceeași instanță, în vederea rejudecării.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că prima instanță nu s-a conformat dispoziției art. 334 C. proc. pen., privind punerea în discuția părților, a schimbării încadrării juridice a faptelor cu a căror judecare a fost învestită.

Or, schimbarea încadrării, cu neobservarea dispoziției legale menționate, constituie o încălcare vădită a dispozițiilor ce reglementează desfășurarea procesului penal, sancționată în condițiile art. 197 alin. (1) C. proc. pen., dacă vătămarea produsă nu poate fi înlăturată în alt mod.

Vătămarea nu poate fi înlăturată în acest caz, întrucât schimbarea încadrării juridice a coincis cu momentul soluționării fondului, împrejurare în raport cu care părțile au fost lipsite de orice posibilitate de a se apăra în raport cu eventualitățile create de noua încadrare.

În fine, s-a reținut că prin sentința atacată nu s-a demonstrat existența temeiurilor avute în vedere la admiterea cererilor de despăgubiri și, respectiv, respingerea acestora, precum și criteriile stabilirii cuantumului despăgubirilor și modalitatea determinării acestora.

În aceste condiții, instanța de control judiciar nu are posibilitatea de a verifica dacă au fost aplicate corect principiile ce guvernează soluționarea acțiunii civile în procesul penal.

Prin sentința nr. 329 din 23 mai 2005, în rejudecare după casare cu trimitere, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a condamnat inculpații:

1. - M.I., la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru instigare la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), a art. 74, 76 și a art. 13 din același cod, la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru instigare la tentativa de omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, raportat la art. 20, art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74, art. 76 și art. 13 din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și b) și a art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul M.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 din același cod.

2. - G-ral col. (r) T.I., la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., precum și degradarea militară prevăzută de art. 67 C. pen., pentru instigare la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74, art. 76 și art. 13 din același cod, la 7 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și degradarea militară prevăzută de art. 67 C. pen., pentru instigare la tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 25, raportat la art. 20, art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74, art. 76 și art. 13 din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și b) și a art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și degradarea militară, cu aplicarea art. 71 din același cod.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică, privind pe inculpații B.V. și C.I.L., din infracțiunile prevăzute de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) și de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2), raportat la art. 20, art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 13 din același cod și, respectiv, de art. 25, art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și a art. 13 C. pen.

A condamnat inculpații col. B.V. și lt. col. C.I.L., la câte 9 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și degradarea militară prevăzută de art. 67 C. pen., pentru instigare, în condițiile participației improprii, la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) și art. 13 din același cod și la câte 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și degradarea militară prevăzută de art. 67 C. pen., pentru instigare, în condițiile participației improprii, la tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (1) C. pen., raportat la art. 20, art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74, art. 76 și art. 13 din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și b) și a art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpații B.V. și C.I.L. să execute câte 9 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și degradarea militară, cu aplicarea art. 71 din același cod.

5 - În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică, din infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen., în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod, text de lege în temeiul căruia a condamnat pe inculpatul maior D.I., la 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și degradarea militară prevăzută de art. 67 C. pen.

În baza art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe același inculpat, la 10 ani închisoare, 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și degradarea militară prevăzută de art. 67 din același cod, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

A condamnat pe inculpatul D.I., la 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și degradarea militară prevăzută de art. 67 C. pen., pentru instigare, în condițiile participației improprii, la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e), art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și a art. 13 din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și b) și a art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul D.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și degradarea militară prevăzută de art. 67 C. pen., cu aplicarea art. 71 din același cod.

6 - În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul fruntaș B.M.A., pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 13 C. pen.

A obligat inculpații să plătească părților civile, despăgubiri și cheltuieli judiciare, după cum urmează:

A - pe inculpații M.I., T.I., B.V. și C.I.L., în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale, la:

1 - 50 milioane lei cheltuieli de înmormântare și parastase, 3,3 milioane lei onorariu de avocat, 5 milioane lei cheltuieli de transport, 500 milioane lei pentru îngrijirea copiilor și 500 milioane lei daune morale, părții civile B.F., soția victimei B.G.

2 - 75 milioane cheltuieli de înmormântare și parastase pentru victima Z.C., 500 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare. părții civile Ș.B.

3 - 300 milioane lei daune materiale, 300 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile B.L.

4 - 75 milioane lei cheltuieli de înmormântare și parastase și 20 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile I.I.C.

5 - 115 milioane lei daune materiale, 300 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile C.V.

6 - 30 milioane lei daune materiale, 150 milioane lei daune morale și 25 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile G.A.

7 - 20 milioane lei daune materiale, 150 milioane daune morale și 30 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile K.G.

8 - 30 milioane lei daune materiale, 70 milioane lei daune morale și 25 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile D.M.

9 - 800 milioane daune materiale, 800 milioane daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile M.G.

10 - 50 milioane daune materiale, 200 milioane lei daune morale și 15 milioane lei, părților civile L.S., M.M.A. și M.N.

11 - 400 milioane lei daune materiale, 700 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile N.M.I.

12 - 100 milioane daune materiale, 500 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile P.L.M.

13 - 150 milioane lei daune materiale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile P.C.A.

14 - 20 milioane lei daune materiale, 300 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile D.C.D.

15 - 15 milioane lei daune materiale, 10 milioane lei daune morale și 15 milioane lei cheltuieli judiciare. părții civile P.D.

16 - 50 milioane lei daune materiale, 150 milioane lei daune morale și 10 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile R.G.

17 - 18 milioane lei daune materiale, 100 milioane lei daune morale și 35 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile R.M.D.

18 - 24 milioane lei daune materiale, 50 milioane lei daune morale și 10 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile R.L.

19 - 50 milioane lei daune materiale, 500 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile S.Z.A.

20 - 500 milioane lei daune materiale, 500 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile S.R.

21 - 15 milioane lei daune materiale, 200 milioane lei daune morale și 30 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile T.A.

22 - 10 milioane lei daune materiale, 200 milioane lei daune morale și 10 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile D.S.

B. Pe inculpații M.I., T.I. și D.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale, la:

23 - 40 milioane lei daune materiale, 200 milioane lei daune morale și 10 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile B.V.

24 - 200 milioane lei daune materiale, 500 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile C.E.L.

25 - 20 milioane lei daune materiale, 50 milioane lei daune morale și 10 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile C.I.

26 - 200 milioane lei daune materiale, 500 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile I.D.R.

27 - 100 milioane lei daune materiale, 200 milioane lei daune morale și 30 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile I.V.

28 - 200 milioane lei daune materiale, 600 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile L.L.

29 - 80 milioane lei daune materiale, 40 milioane lei daune morale și 30 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile P.R.H.

30 - 100 milioane lei daune materiale, 500 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile M.N.

31 - 50 milioane lei daune materiale, 200 milioane lei daune morale și 30 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile M.S.

32 - 200 milioane lei daune materiale, 500 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile P.M.

33 - 15 milioane lei daune materiale, 100 milioane lei daune morale și 30 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile P.M.A.

34 - 200 milioane lei daune materiale, 200 milioane lei daune morale și 30 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile R.M.V.

35 - 500 milioane lei daune materiale, 700 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile Ț.R.

C. Pe inculpații M.I. și T.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale, la:

36 - 50 milioane lei daune materiale, 500 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile B.I.

37 - 25 milioane lei daune materiale, 50 milioane lei daune morale și 20 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile B.A.I.

38 - 50 milioane lei daune materiale, 200 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile B.I.O.

39 - 50 milioane lei daune materiale, 150 milioane lei daune morale și 15 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile C.A.

40 - câte 70 milioane lei daune materiale, 200 milioane lei daune morale și 25 milioane lei cheltuieli judiciare, părților civile C.C., C.A.D. și C.I.I.

41 - 10 milioane lei daune materiale, 25 milioane lei daune morale și 10 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile C.M.

42 - 30 milioane lei daune materiale, 500 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile C.R.I.

43 - 30 milioane lei daune materiale, 50 milioane lei daune morale și 20 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile C.M.A.

44 - 50 milioane lei daune materiale, 100 milioane lei daune morale și 25 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile D.M.

45 - 50 milioane lei daune materiale, 50 milioane lei daune morale și 10 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile D.M.C.

46 - 20 milioane lei daune materiale, 100 milioane lei daune morale și 10 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile E.I.

47 - 30 milioane lei daune materiale, 40 milioane lei daune morale și 10 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile F.G.

48 - 100 milioane lei daune materiale, 200 milioane lei daune morale și 30 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile F.A.

49 - 50 milioane lei daune materiale, 300 milioane lei daune morale și 20 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile F.C.I.

50 - 15 milioane lei daune materiale, 200 milioane lei daune morale și 15 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile I.A.D.

51 - 400 milioane lei daune materiale, 100 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile J.V.

52 - câte 100 milioane lei daune materiale, 250 milioane lei daune morale și 35 milioane lei cheltuieli judiciare, părților civile J.I. și J.A.

53 - 297 milioane lei daune materiale, 100 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile L.D.

54 - 150 milioane lei daune materiale, 200 milioane lei daune morale și 30 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile L.D.O.

55 - 75 milioane lei daune materiale, 200 milioane lei daune morale și 30 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile L.I.D.

56 - 200 milioane lei daune morale și 20 milioane lei cheltuieli judiciare părții civile, D.I.

57 - câte 30 milioane lei daune materiale, 250 milioane lei daune morale și 30 milioane lei cheltuieli judiciare, părților civile M.C. și M.A.N.

58 - 30 milioane lei daune materiale, 500 milioane lei daune morale și 30 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile M.D.

59 - 15 milioane lei daune materiale, 200 milioane lei daune morale și 10 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile M.M.E.

60 - 218 milioane lei daune materiale, 100 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile M.E.

61 - 80 milioane lei daune materiale, 700 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile M.A.

62 - 150 milioane lei daune materiale, 500 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare. părții civile M.M.

63 - 400 milioane lei daune materiale, 100 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile N.C.N.

64 - câte 15 milioane lei daune materiale, 15 milioane lei daune morale și 25 milioane lei cheltuieli judiciare părților, civile N.A. și N.A.I.

65 - 50 milioane lei daune materiale, 100 milioane lei daune morale și 15 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile N.G.

66 - 15 milioane lei daune materiale, 100 milioane lei daune morale și 15 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile S.M.A.

67 - 400 milioane lei daune morale, 200 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile P.G.

68 - 20 milioane lei daune materiale, 100 milioane lei daune morale și 10 milioane lei cheltuieli judiciare. părții civile P.I.

69 - 30 milioane lei daune materiale, 100 milioane lei daune morale și 20 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile P.T.V.

70 - 50 milioane lei daune morale, 200 milioane lei daune materiale și 20 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile P.T.

71 - 800 milioane lei daune materiale, 500 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile S.E.M.

72 - 10 milioane lei daune, părții civile S.I.A.

73 - 15 milioane lei daune materiale, 150 milioane lei daune morale și 15 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile S.L.G.

74 - 60 milioane lei daune materiale, 500 milioane lei daune morale și 30 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile S.M.M.

75 - 50 milioane lei daune materiale, 500 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile T.B.A.

76 - 50 milioane lei daune materiale, 200 milioane lei daune morale și 20 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile V.E.M.

D. Pe inculpații M.I., T.I. și B.M.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale, la 700 milioane lei daune materiale, 500 milioane lei daune morale și 50 milioane lei cheltuieli judiciare, părții civile R.M.

E. A respins, ca nefondate, cererile de despăgubiri civile și cheltuieli judiciare formulate de C.R.E., D.Z., P.A.M., R.M.E, S.A., S.A.N. și S.T.

F. A respins cererea de obligare la plată, în cauză, ca parte responsabilă civilmente a Ministerului Finanțelor Publice, pentru Statul Român.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, așa cum corect a reținut procurorul în actul de trimitere în judecată a inculpaților, manifestațiile pașnice împotriva dictaturii, în luna decembrie 1989, în Cluj, au fost reprimate prin folosirea armatei și a armamentului de război.

În urma acestor acțiuni represive au fost împușcate un număr de 79 persoane, din care 26 persoane au încetat din viață.

Vina inculpatului M.I. constă în aceea că, în calitate de prim secretar al comitetului județean de partid, a avut comanda politico-militară și a condus efectiv represiunea.

Inculpatul T.I., în calitate de comandant al Armatei a IV-a la acea dată, se face vinovat de organizarea, împreună cu inculpatul M.I., a acțiunii de reprimare a manifestanților, prin scoaterea în stradă a militarilor înarmați cu muniție de război. Acesta, cu intenție și premeditare, a pus în aplicare „ordinul în 14 puncte” al ministrului apărării, ordin contrar Constituției, nelegal și neregulamentar.

Inculpații B.V., C.I.L. și D.I. au ordonat, separat și împreună, deschiderea focului spre manifestanți, cauzând împușcarea a 22 cetățeni, din care 9 persoane au fost împușcate mortal.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, pentru faptele săvârșite de inculpați, gravitatea acestor fapte, vârsta înaintată și starea precară a sănătății inculpaților M.I. și T.I., faptul că inculpații B.V. și C.I.L. au avut grade inferioare celui avut de inculpatul T.I., precum și gravitatea deosebită a faptelor inculpatului D.I., ce s-a dovedit a fi fost cel mai zelos dintre făptuitori.

În latura civilă, instanța de fond s-a pronunțat în limita cererilor părților civile, în raport cu actele doveditoare depuse în probațiune.

Împotriva acestei din urmă sentințe au declarat recurs, inculpații M.I., T.I., B.V., C.I.L., D.I., partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale și părțile civile B.F., B.L.I., C.V., C.M., F.G., I.D.R., L.L., L.D., L.D.O., M.D., N.M.I., P.G., P.C.A., P.I., S.Z.A., S.E.M., P.D.V., D.M.C. și Ț.R.

Inculpatul T.I. a susținut că hotărârea atacată este supusă cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 12, 13 și 18 C. proc. pen., pentru următoarele motive:

- din considerentele sentinței atacate nu rezultă critici concrete referitoare la greșita schimbare a încadrării juridice din fapte săvârșite cu intenție, în fapte săvârșite din culpă;

- nu s-a procedat la audierea inculpatului, reexaminarea probelor legate de schimbarea încadrării juridice și completarea cercetării judecătorești;

- starea de fapt a fost eronată stabilită, incoerent, iar dispozițiile Legii nr. 14/1972 au fost ignorate;

- în soluționarea laturii civile, deși nu s-au administrat probe noi, daunele acordate au fost nejustificat majorate.

În concluzie, în raport cu împrejurarea că din nici o probă administrată nu a rezultat că ar fi dat ordin în sensul reprimării manifestanților, că a fost executat întocmai ordinul ministrului apărării naționale, ce nu apare ca fiind vădit ilegal, precum și în raport cu situația conjuncturală din decembrie 1989, coroborată cu faptul că armata a acționat exclusiv în acele cazuri în care manifestanții au atacat dispozitivele formate din militari, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. În subsidiar, inculpatul a solicitat casarea sentinței atacate, cu trimiterea dosarului la prima instanță, în vederea rejudecării.

Inculpatul B.V. a formulat critici privitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. și nestabilirea corectă a situației de fapt, cu referire la incompletitudinea cercetării judecătorești.

În concluzie, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului, primei instanțe, în vederea rejudecării cauzei.

Inculpatul D.I. a susținut că hotărârea atacată este supusă cazului de casare prevăzut în art. 3859 pct. 8 C. proc. pen., cu referire la nerespectarea dispozițiilor art. 117 alin. (1) și (2) din același cod.

Pe de altă parte, inculpatul a susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare, cu referire la schimbarea încadrării juridice, precum și stabilirea eronată a vinovăției acestuia, în raport cu împrejurarea că probatoriul administrat în cauză a impus concluzia executării unui ordin legal.

În concluzie, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea dosarului, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în vederea efectuării expertizei psihiatrice, audierii martorilor, cu referire la militarii ce au făcut parte din dispozitiv, precum și completării probatoriului prin depunerea la dosar a expertizei balistice și a fotografiilor dispozitivului, aflate la organul de urmărire penală. În subsidiar, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu trimitere la art. 44 C. pen.

Inculpatul M.I. a formulat critici cu privire la nelegalitatea urmăririi penale, cu referire la efectuarea acesteia de procurori necompetenți funcțional și material, neinfirmarea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale și nedispunerea continuării cercetărilor, precum și nepunerea în mișcare a acțiunii penale prin actul prevăzut de legea procesual-penală.

Pe de altă parte, nu a fost efectuată expertiza psihiatrică obligatorie.

În fine, starea de fapt și vinovăția inculpaților nu au fost corect reținute, ca urmare a ignorării probelor administrate și a dispozițiilor legale, din care rezultă că primul secretar nu a dat ordin unităților militare, pentru că nu avea competențe în acest sens.

În concluzie, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și menținerea hotărârii primei instanțe.

În subsidiar, inculpatul a solicitat restituirea cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale sau trimiterea cauzei la prima instanță, în vederea rejudecării fondului.

Inculpatul C.I.L. a susținut că hotărârea atacată este supusă cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 1, 8, 171 și 18 C. proc. pen.

Acesta a formulat critici privind pronunțarea unei hotărâri de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-o cauză penală de competența Tribunalului Militar, neefectuarea expertizei psihiatrice, nepunerea în discuție a schimbării încadrării juridice, neefectuarea expertizei balistice.

S-a mai susținut că instanța s-a pronunțat în sensul reținerii vinovăției, deși din probele administrate nu rezultă cu certitudine implicarea în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

În fine, prima instanță nu a avut în vedere că inculpatul a executat un ordin legal și că, pe de altă, acesta a acționat în stare de legitimă apărare.

În concluzie, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea dosarului, spre rejudecare. În subsidiar, în raport cu nedovedirea vinovăției, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, achitarea sa.

Prin recursurile declarate, astfel cum acestea au fost susținute în ședință publică, toți inculpații au criticat hotărârea, cu privire la soluționarea laturii civile, în sensul acordării unor despăgubiri necuvenite, nedovedite.

Partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale a susținut că în mod greșit inculpații au fost condamnați de prima instanță, în cel de al doilea ciclu procesual. Astfel, instanța de fond s-a pronunțat cu neobservarea probelor administrate, din care rezultă că uzul de armă a avut loc la Cluj în condițiile legii, în baza ordinului dat de ministrul apărării naționale, împotriva civililor ce s-au făcut vinovați de violențe împotriva militarilor și în vederea înlăturării pericolului reprezentat de către aceștia. Totodată, instanța s-a pronunțat cu neobservarea împrejurării, rezultând din probele administrate, că militarii s-au constituit în dispozitive ordonate, nu pentru reprimarea manifestanților, ci, în condițiile legii, pentru restabilirea și menținerea liniștii publice.

În concluzie, partea responsabilă civilmente a solicitat admiterea recursurilor declarate de inculpați și achitarea acestora în baza art. 10 lit. d) și e) C. proc. civ., raportat la art. 44 C. pen.

În fine, cu referire la latura civilă, partea responsabilă civilmente, invocând acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 42/1990 și de ajutoare din fondul Libertatea, nedovedirea rănirii, prin împușcare, în evenimentele revoluționare, cu referire la părțile civile C.A., B.L.I., D.M. și D.M.A., precum și nedovedirea daunelor materiale de către unele părți civile, a solicitat respingerea acestora, inclusiv ca o consecință a achitării inculpaților.

Părțile civile au solicitat majorarea cuantumului daunelor materiale, la nivelul dovedit cu actele depuse la dosarul cauzei, precum și a daunelor morale, prin comparație.

Examinând cauza, în raport cu criticile formulate, se constată următoarele:

1 - Cu referire la soluționarea acțiunii penale în cauza penală de față.

S-a susținut, ca o primă critică de nelegalitate, că ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 15 octombrie 1992 nu a fost infirmată.

Această critică este infirmată de actele dosarului.

Astfel, prin Ordonanța nr. 61/P/1991 din 22 septembrie 1997, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția parchetelor militare, a dispus infirmarea ordonanței de scoatere de sub urmărire din data de 15 octombrie 1992, continuarea și aprofundarea cercetărilor în sensul arătat, prin această din urmă rezoluție.

Pentru a dispune în sensul arătat, s-a reținut că reexaminarea probelor din dosarul cauzei duce la concluzia că procurorii militari care au instrumentat dosarul, nu au stăruit în suficientă măsură pentru aflarea adevărului cu privire la evenimentele care au avut loc pe data de 21 decembrie 1989, la Cluj Napoca.

Astfel, nu au fost eliminate contradicțiile ce există între declarațiile inculpaților, învinuiților și martorilor, nu a fost clarificată starea de fapt a evenimentelor din fiecare dispozitiv militar, ca urmare a neanalizării critice a probelor existente la dosar și înlăturării a zeci de declarații date de martori oculari, care au relatat aspecte esențiale pentru aflarea adevărului, ceea ce impietează asupra răspunderii și a încadrărilor juridice, acestea rămânând la un grad de maximă generalitate.

Pe de altă parte, procurorul militar nu a stăruit pentru stabilirea încălcării ordinelor și regulamentelor militare, nu a analizat răspunderile ce operează pentru astfel de încălcări, nu a statuat asupra existenței sau inexistenței acelor situații în care era justificată deschiderea focului, cu referire la cazul unui atac obiectiv, real, care să prezinte pericol pentru viața militarilor sau cazul unor încercări obiective de dezarmare a acestora. Drept urmare, ca o consecință a neelucidării acestor aspecte esențiale ale stării de fapt, nu au fost soluționate corect nici problemele juridice privind răspunderea făptuitorilor pentru victimele din Cluj Napoca.

În aceeași ordine de idei, trebuiau analizate distinct faptele săvârșite, întrucât derularea acțiunilor prezintă anumite particularități pentru fiecare dispozitiv militar, iar activitatea ofițerilor și militarilor din aceste dispozitive trebuia a fi raportată la conținutul ordinelor și regulamentelor militare, întrucât organismul militar are și trebuie să aibă răspunderea pentru încălcarea acestora, cu intenție sau din culpă.

Prin această din urmă ordonanță s-au dispus, în concret, activitățile ce urmau a fi desfășurate de organul de urmărire penală desemnat în acest scop.

Prin urmare, recursurile declarate de inculpați și partea responsabilă civilmente se constată a fi nefondate sub aspectul acestor critici.

S-au mai formulat critici cu privire la nelegalitatea sesizării instanței de judecată, cu referire la nepunerea în mișcare a acțiunii penale prin actul prevăzut de legea procesual-penală.

Este de reținut în acest sens, corespunzător dispozițiilor art. 264 C. proc. pen., cu referire la art. 200, 203 și 263 din același cod, că rechizitoriul, ca act procedural, reprezintă un act de dispoziție al organului de urmărire penală, în sensul trimiterii în judecată a inculpatului sau inculpaților, după caz.

Așadar, în situația în care procurorul apreciază că sunt îndeplinite condițiile de trimitere în judecată, în sensul că infracțiunea există, aceasta a fost săvârșită de inculpat și nu se constată existența nici unui caz în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată, sesizează instanța de judecată, solicitând aplicarea legii.

Sub un prim aspect, cu referire la critica formulată, este de reținut că, în cazul în cazul în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, anterior întocmirii rechizitoriului, acesta are concomitent și funcționalitatea actului de inculpare, în sensul că prin el se pune în mișcare acțiunea penală.

Față de dispozițiile art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., din care nu rezultă obligativitatea mențiunii, rezultă că într-un asemenea caz, lipsa mențiunii cu privire la punerea în mișcare a acțiunii penale este irelevantă.

În susținerea irelevanței lipsei mențiunii urmează a se observa că, prefigurând dispozitivul care concretizează voința organului de urmărire penală de a dispune trimiterea în judecată, întocmind rechizitoriul, procurorul arată în partea expozitivă faptele și persoana față de care s-a efectuat urmărirea penală, precum și care sunt probele în învinuire.

Între altele, această situație a fost sesizată de către instanța de fond, în primul ciclu procesual.

Drept urmare, în considerarea, însă, și a altor neregularități procedurale privitoare la efectuarea urmăririi penale și pentru înlăturarea acestora, prin încheierea din 1 februarie 1999, pronunțată în dosarul nr. 2956/1998, al Curții Supreme de Justiție, secția penală, s-a dispus trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, între altele, pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

Este evident că, dată fiind natura juridică a acestuia, de act procesual, rechizitoriul trebuie să îndeplinească condițiile substanțiale, care privesc conținutul acestuia, precum și condițiile formale, cu referire la forma actului, prevăzute de legea procesual-penală.

Însă, cum această neregularitate a fost înlăturată, prin punerea în mișcare a acțiunii penale de către procurorul competent, recursurile declarate de inculpați se constată a fi nefondate, și sub aspectul acestei critici.

O altă critică privește încălcarea dispozițiilor art. 117 C. proc. pen.

Or din actele dosarului rezultă următoarele:

1 - În vederea efectuării expertizei psihiatrice, inculpatul mr. D.I. a fost examinat în perioada 13 ianuarie - 15 ianuarie 1998, la Spitalul de Psihiatrie - Ergoterapie Cluj-Napoca.

Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 181/IV/a/2 din 16 ianuarie 1998 s-a concluzionat că numitul D.I. nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta discernământul și că, față de faptele pentru care este cercetat, acesta are discernământul păstrat.

2 - În vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice solicitată de organul de urmărire penală, inculpatul lt. col. C.I.L. a fost examinat, la aceeași unitate de sănătate, în perioada 14 ianuarie - 15 ianuarie 1998.

Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 425/IV/a/10 din 16 ianuarie 1998 s-a concluzionat că numitul C.I.L. prezintă tulburare de personalitate de tip hipertim și că, pentru data când a săvârșit faptele pentru care este cercetat, nu există elemente obiective pentru a se susține că acesta ar fi fost lipsit de discernământ.

3 - Inculpatul B.V. a fost examinat la Spitalul Militar Central și în comisie, la data de 4 mai 1998.

Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/1982 din 18 mai 1998 al Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici” București s-a stabilit că numitul B.V., la data examinării, prezintă o reacție anxioasă declanșată și întreținută de contextul juridic în care se găsește. În raport cu fapta pentru care este cercetat, nu se reconstituie tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, la data de 21 decembrie 1989, față de care are discernământul păstrat.

4 - Inculpatul M.I. a fost examinat, în regim de internare, în perioada 19 noiembrie - 20 noiembrie 1997, conform foii de observație nr. 1837.

5 - Inculpatul T.I. a fost examinat, în perioada 16 decembrie - 23 decembrie 1998.

6 - Inculpatul B.M.A. a fost examinat, în regim de internare, în perioada 16 februarie - 19 februarie 1998.

În concluzie, inculpații au fost supuși expertizei medico-legale psihiatrice, în condițiile art. 117 alin. (2) C. proc. pen., prin internare la clinica din Cluj, respectiv la secția de neuropsihiatrie a Spitalului Militar Central, iar concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală sunt în sensul că inculpații au discernământul păstrat față de faptele pentru care sunt cercetați.

Prin urmare, cum încălcarea invocată, constatată prin încheierea de ședință din 1 februarie 1999, pronunțată în dosarul nr. 2956/1998, a fost înlăturată, în sensul dispus de instanța de fond, recursurile declarate de către inculpați și partea responsabilă civilmente se constată a fi nefondate și sub aspectul acestei critici.

O altă critică privește efectuarea urmăririi penale de către un organ necompetent, cu referire la efectuarea de cercetări de către un procuror din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj și, ulterior, de către un procuror militar din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, desemnați în acest scop de procurorul general, în raport cu care s-a solicitat restituirea cauzei la procuror, conform dispozițiilor art. 332 alin. (1) C. proc. pen.

Or, din actele dosarului rezultă că, în cadrul cercetării judecătorești, probele de la urmărirea penală, respectiv alte probe solicitate de părți, îndeplinind condițiile de admisibilitate, au fost administrate în ședință de către instanța de judecată, oral, nemijlocit și în contradictoriu, conform dispozițiilor art. 289 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 332 alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată se desesizează dacă această constatare are loc înainte de începerea dezbaterilor, orice desesizare ulterioară nemaifiind posibilă.

Astfel, potrivit art. 332 alin. (2) C. proc. pen.: „cauza nu se restituie atunci când constatarea prevăzută în alineatul precedent are loc după începerea dezbaterilor”.

Rațiunea acestei dispoziții constă în aceea că neregularitatea derivând din efectuarea cercetării penale, a fost complinită prin cercetarea judecătorească, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale.

Prin urmare, recursurile se constată a fi nefondate, și sub aspectul acestei critici, cererea privind restituirea cauzei la procuror, formulată în cel de al doilea ciclu procesual, neputând fi primită.

De altfel, actul de învestire a instanței apare ca fiind semnat de procurorul delegat, de procurorul militar șef al secției parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și confirmat de adjunctul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată, se constată a fi nefondat recursul declarat de inculpatul C.I.L., cu referire la critica privind necompetența secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de a judeca în fond cauza și susținerea acestuia că aparținea Tribunalului Militar București, această competență. Competența judecării în fond a cauzei a aparține secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 35 C. proc. pen.

Astfel, din actele dosarului rezultă că inculpații D.I., B.V. și C.I.L. au fost trimiși în judecată pentru comiterea de fapte în legătură vădită cu executarea ordinului primit de la coinculpatul T.I.

Prin urmare, imputarea participării lor la săvârșirea acelorași infracțiuni este evidentă, existând, așadar, indivizibilitate în sensul dispozițiilor art. 34 C. proc. pen.

Or, competența judecării infracțiunilor săvârșite de inculpatul g-ral col T.I. revine, potrivit art. 29 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., Înaltei Curți de Casație și Justiție, așa încât în mod legal s-a făcut aplicarea art. 35 din același cod.

Pe de altă parte, în raport cu amplul material probator administrat, se constată că starea de fapt este corect stabilită, cercetarea judecătorească îndeplinind condiția completitudinii, așa încât recursurile declarate de inculpați și partea responsabilă civilmente se constată a fi nefondate și sub aspectul acestei critici.

Astfel, din probatoriul administrat în cauză, așa cum corect a stabilit instanța de fond, atât în primul cât și în cel de al doilea ciclu procesual, manifestațiile împotriva dictaturii, din luna decembrie 1989, au fost reprimate la Cluj Napoca, de către inculpații M.I., T.I., B.V., C.I.L. și D.I., prin folosirea armatei și a armamentului din dotare.

În urma acestor acțiuni au fost împușcate un număr de 79 persoane, din care 26 au încetat din viață.

Situația de fapt, reținută de ambele instanțe, corespunzătoare în general celei descrise în rechizitoriu, este susținută de materialul probator administrat în cauză.

Criticile privitoare la temeinicia soluției constatându-se a fi neîntemeiate, urmează a se stabili acuratețea premisei minore a silogismului judiciar, cu referire la legalitatea încadrării juridice a faptelor cu a căror judecare instanța a fost sesizată, respectiv stabilirea concordanței depline între faptele concrete săvârșite de inculpați și normele penale speciale care incriminează aceste fapte, precum și în raport cu dispozițiile penale generale aplicabile faptelor comise.

Este dincolo de orice discuție că încadrarea juridică corectă are deosebită importanță, întrucât numai în acest fel se asigură sancționarea în limitele legii. Drept urmare, s-ar putea conchide că încadrarea juridică corectă constituie o garanție a respectării drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor.

Din aceleași considerente și schimbarea încadrării juridice a faptelor este supusă unor reguli, stabilite prin art. 334 C. proc. pen.

Or, încadrarea juridică a faptelor se constată a fi legală, așa încât soluția de condamnare a inculpaților, consecința unui lanț deductiv fără discontinuitate, nu este susceptibilă de critică.

Astfel, cu referire la încadrarea juridică a faptelor, pe rând, în infracțiunile de omor și tentativă la această infracțiune prin rechizitoriu, ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă și vătămare corporală gravă, de către prima instanță și de omor și tentativă la această infracțiune, de către instanța de recurs în cel de al doilea ciclu procesual, este de reținut că acestea au comun faptul că afectează relațiile sociale ocrotite de lege privitoare la drepturile persoanei, luată în considerare în mod individual, distincțiile privind obiectul juridic special.

Acestea se diferențiază net, însă, sub aspectul laturii subiective.

Drept urmare, încadrarea juridică a faptelor impune stabilirea poziției psihice a făptuitorilor, cu luarea în considerare a tuturor împrejurărilor, întrucât unele împrejurări ce par concludente, privite izolat, pot duce la o concluzie eronată și, pe cale de consecință, la încadrare juridică greșită.

Or, în cauză, rezultă cert că activitatea infracțională a fost săvârșită cu intenție, făptuitorii prevăzând posibilitatea producerii rezultatului letal.

Împrejurările ce conduc cert la această concluzie, privesc scoaterea în stradă a mașinilor de luptă și a militarilor dotați cu muniție de război, ambele fără nici o legătură cu restabilirea sau menținerea ordinii publice, operațiuni în care se folosesc mijloace specifice, menite a descuraja și dispersa mulțimile, inapte a produce moartea participanților la mișcări de stradă neautorizate.

Totodată, locurile în care s-a dispus constituirea dispozitivelor de militari, fac dovada lipsei oricărei legături cu misiunile specifice de luptă ale armatei.

Astfel, locațiile anterior convenite în care au fost constituite dispozitivele militare de luptă, nu priveau obiective vizate de eventuale atacuri teroriste, despre care se făcea într-adevăr vorbire în acea perioadă, ci locuri valide a pune în practică strategia de blocare a accesului populației pe străzile și în piețele orașului.

Este neîndoielnic, așadar, că misiunile de luptă desfășurate, conform planului de intervenție stabilit, vizau exclusiv reprimarea demonstranților, cu acceptarea posibilității uciderii sau rănirii unora dintre demonstranți.

Această concluzie este susținută indubitabil de continuitatea rezoluției infracționale, cu referire la menținerea dispozitivelor, respectiv forțelor înarmate în oraș, precum și de continuarea strategiei de blocare a accesului populației în zonele menționate și ulterior primelor confruntări cu rezultate sângeroase.

Mai este de reținut că ordinul legal de care se prevalează inculpații, cu referire în acest caz la ordinul în 14 puncte transmis de ministrul apărării naționale, este, în realitate, neconstituțional și nesusținut de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 14/1972, în vigoare la acea dată, prin care au fost reglementate clar atribuțiile Ministerului Apărării Naționale.

Însă, dincolo de discuțiile ce se pot face cu privire la nelegalitatea ordinului menționat, este de reținut, în sensul celor de mai sus, conform probatoriului administrat în cauză, depășirea limitelor acestui ordin și, în special, nesocotirea dispozițiilor privind uzul de armă, astfel cum acestea au fost stabilite prin Cap. III din Decretul nr. 367/1971, republicat, în vigoare la acea dată, cu referire la:

- uzul de armă în cazuri neprevăzute de art. 36 din decret;

- executarea focului în alte condiții, decât cele reglementate prin art. 39 din același act normativ;

- nerespectarea dispozițiilor art. 40 din decretul menționat, cu referire la cazurile în care se va evita uzul de armă.

Rolul de autoritate conducătoare, cu putere de decizie, negat de inculpatul M.I., este dat, însă, cert, la nivelul județului Cluj, de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 14/1972, republicată, potrivit cărora primul secretar este și președintele consiliului județean de apărare.

În această calitate, inculpatul M.I. a cerut forțelor represive implicate la Cluj, intensificarea controlului prin patrule, formarea patrulelor separate ale armatei, înmulțirea acțiunilor de patrulare, inclusiv în cartiere și luarea măsurilor de preîntâmpinare a formării grupurilor de oameni sau defluirea manifestanților spre zonele centrale ale orașului.

Cu referire la inculpații - militari de carieră, este adevărat că armata era în alarmă parțială de luptă, ca urmare a primirii indicativului Radu cel Frumos.

Este, însă, de reținut că rolul și locul fiecărui militar erau stabilite coerent prin regulamentul aprobat de ministrul apărării naționale, la data de 6 martie 1986, intrat în vigoare la data de 1 octombrie 1986.

Potrivit acestui regulament, transmiterea indicativului Radu cel Frumos obliga doar la ridicarea puterii operative și de reacție armată a fiecărei unități militare, în așteptarea ordinului de luptă, fără a ieși din cazărmi.

Pasul următor, în funcție de gravitatea situației, la care nu s-a ajuns, îl constituia mobilizarea parțială sau generală, după caz.

Chiar și într-o astfel de situație, ipotetică în acest caz, ieșirea în stradă a militarilor, împotriva populației civile, pentru a executa misiuni de luptă, nu era prevăzută.

Astfel, în cazul transmiterii ordinului următor, de luptă, deveneau incidente dispozițiile art. 35 și urm. din regulamentul menționat, privitoare la comunicarea de către ofițerii de legătură, a ordinului de luptă, organizarea de acțiuni specifice de recunoaștere a pozițiilor inamicului, stabilirea pozițiilor ce vor fi ocupate de unitatea militară respectivă, toate consemnate în jurnalul acțiunilor de luptă, la fiecare 24 ore, care trebuie să cuprindă datele cunoscute privitoare la starea trupelor, situația inamicului, modul în care s-a răspuns la acțiunile acestuia.

Prin urmare, respectarea regulamentului menționat ar fi exclus consecințele evenimentelor petrecute în municipiul Cluj Napoca, așa încât vinovăția inculpaților, astfel cum a fost reținută prin sentința atacată, este certă, nesusceptibilă de critică.

Din aceste motive, cu referire la situarea inculpaților în afara exercițiului legal al funcțiilor încredințate, cauza de înlăturare a caracterului penal al faptelor comise, prevăzută de art. 44 C. pen., invocat de către recurenți, nu este aplicabilă în cauză.

În fine, din examinarea părții introductive a sentinței atacate, rezultă că și critica privind nerespectarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., este neîntemeiată.

Ca atare, starea de fapt fiind corect reținută, corespunzător probatoriului administrat în cauză, vinovăția inculpaților fiind cert stabilită, iar încadrarea juridică a faptelor - cu referire la normele incriminatoare și formele participației penale reținute, fiind cea legală, se constată că sentința atacată, sub aspectul soluționării laturii penale, este temeinică și legală, nesupusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., așa încât recursurile declarate de inculpați și partea responsabilă civilmente vor fi respinse, ca nefondate.

2 - Cu privire la soluționarea acțiunii civile în procesul penal.

Prin recursurile declarate în cauză, inculpații și partea responsabilă civilmente au criticat hotărârea primei instanțe, sub aspectul daunelor materiale și morale, motivele privind cuantumul sau nejustificarea acestora.

Părțile civile au declarat recurs, solicitând majorarea cuantumului daunelor materiale, în raport cu paguba efectiv produsă acestora și, în special, a daunelor morale, prin comparație.

Examinarea temeiniciei și legalității hotărârii atacate obligă instanța de control judiciar să constate dacă s-au respectat toate dispozițiile legale pentru judecarea acțiunii civile.

Reglementând dreptul la reparație materială, prin art. 14 și 346 C. proc. pen., nu a fost stabilit și modul de determinare a daunelor materiale și daunelor morale.

Ca atare, sunt aplicabile normele Codului civil, cu referire la art. 998 și 999 care, prin dispoziții de principiu, concepute în termeni generali, permit interpretarea extensivă, aptă a realiza repararea integrală a pagubei produse prin infracțiune.

Dispozițiile legale menționate nu fac distincție între prejudiciul material și prejudiciul moral, ambele fiind supuse reparării.

Sub aspectul întinderii prejudiciului suferit, este de reținut că prejudiciul material poate fi cuantificat potrivit dispozițiilor art. 1084 C. civ.

Astfel, potrivit textului menționat, daunele materiale sunt formate din pierderea efectiv suferită și beneficiul de care partea a fost lipsită.

Ca atare, în măsura în care rezultă din probatoriul administrat în cauză, daunele materiale pot fi acordate în limita celor două componente.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral însă, legea civilă nu prevede criterii de determinare.

În consecință, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată, a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate și măsura lezării lor, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura afectării, precum și măsura în care părții vătămate i-a fost afectată situația familială, profesională sau socială, după caz.

Prin urmare, în vederea acordării daunelor morale, partea vătămată nu trebuie să dovedească prejudiciul sub aspect valoric, aceasta fiind obligată doar a produce acel minim de argumente și indicii din care să rezulte afectarea sa, de natură a duce la concluzia prejudicierii morale.

Însă, cuantificarea prejudiciului moral, prin aplicarea criteriilor menționate, este subordonată condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs părții lezate, reglementată prin art. 411 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În fine, din motive ținând de protejarea intereselor părții vătămate, prin infracțiune în acest caz, prin art. 1000 alin. (3) C. civ. s-a stabilit răspunderea comitentului pentru fapta ilicită, cauzatoare de prejudiciu unei terțe persoane, pe care prepusul a săvârșit-o în exercițiul normal al funcției încredințate, cât și pentru fapta ilicită săvârșită de către acesta, în vederea realizării scopului pentru care i-a fost încredințată funcția, fie fără instrucțiunile comitentului, fie împotriva acestor instrucțiuni, încălcând interdicții exprese.

Așadar, din punctul de vedere al persoanei prejudiciate, pentru angajarea răspunderii comitentului, fapta ilicită păgubitoare trebuie, chiar și numai aparent, să fi fost săvârșită în exercițiul funcției încredințate prepusului.

Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate, în raport cu criteriile menționate, se constată că părților civile li s-au acordat daune materiale, în limita dovedirii acestora, actualizate la data pronunțării sentinței atacate, respectiv a cheltuielilor făcute potrivit unor datini unanim recunoscute, pentru care, însă, nu s-ar putea preconstitui dovezi în totalitate.

Părțile civile au produs acel minim de argumente privind prejudicierea morală, astfel încât daunele morale acordate apar ca fiind legal acordate.

Totodată, examinând fiecare caz în parte, cu referire la părțile civile care au declarat recurs, se constată că daunele morale acordate răspund criteriilor menționate și condiției stabilite prin art. 411 din Convenție, reprezentând o reparație echitabilă.

Este de reținut că motivul invocat de recurenți, cu referire la stabilirea cuantumului prin comparație, nu este întemeiat. Stabilirea cuantumului daunelor morale în modul vizat de părțile civile, este concomitent netemeinică și nelegală, întrucât s-ar utiliza un criteriu neprevăzut de legea civilă și s-ar nega individualitatea, o realitate psiho-socială a diferențierii și alterității, în raport cu care același tip de evenimente este perceput diferit de fiecare persoană în parte și, drept urmare, și consecințele sunt diferite.

Ca atare, nu se constată motive care să justifice admiterea recursurilor și modificarea cuantumului acestora.

Pe de altă parte, cum în cauză s-a constatat corect îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale și existența raportului de prepușenie, inclusiv cu privire la inculpatul M.I., corespunzător dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 14/1972, angajarea răspunderii părții responsabile civilmente a fost legal angajată, așa încât recursurile se constată a fi nefondate și sub aspectul acestor critici.

În fine, cum starea materială a părții civile nu constituie un criteriu legal pentru stabilirea cuantumului daunelor materiale sau a daunelor morale, recursul părții responsabile civilmente se constată a fi nefondat și sub aspectul criticilor privind ajutoarele primite de părțile vătămate în temeiul unor dispoziții legale, cu referire la Legea nr. 42/1990 și fondul Libertatea.

În consecință, cum soluționarea laturii civile este temeinică și legală, hotărârea atacată nu este supusă casării nici sub acest aspect și, drept urmare, recursurile urmează a fi respinse, ca nefondate.

3 - Cu privire la recursul declarat de partea civilă P.D.V.

În raport cu dispozițiile art. 1 C. proc. pen., cu referire la art. 1 C. pen., procesul penal poate fi privit ca un mijloc de apărare, concomitent, a societății și a membrilor ce o compun, ca titulari de drepturi și obligații legal stabilite.

Activitatea de judecată, finalizată prin pronunțarea unei hotărâri definitive, este strict reglementată prin Codul de procedură penală, lege procesuală cu un pregnant caracter formalist, indispensabil asigurării judecării corecte și garantării egale a drepturilor procesuale.

Ilustrând acest formalism, între altele, vizând concomitent dinamizarea procesului penal și sancționarea conduitei procesuale neconforme, prin art. 185 C. proc. pen., legiuitorul a stabilit următoarele: „când pentru exercitarea unui drept procesual, legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen”.

Așadar, potrivit formalismului legii procesual-penale, având caracter de garanție egală pentru toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art. 21 din Constituția României, revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală și ca rațiune, satisfacerea imperativului disciplinării activității procesuale, prin stabilirea unor termene peremptorii, vizând durata rezonabilă de soluționare definitivă a cauzei penale, conform dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin textul menționat a fost impusă obligația îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului.

Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual, conform sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia

Or, partea civilă menționată a declarat recurs numai la data de 3 octombrie 2005, cu depășirea termenului general de 10 zile prevăzut de art. 3853, cu distincțiile prevăzute de art. 363 - 365 C. proc. pen., fără a invoca motive care să justifice repunerea în termenul de exercitare a căii de atac și fără a formula, de altfel, cerere în acest sens.

Așadar, excepția de tardivitate invocată de procuror se constată a fi întemeiată.

Ca atare, recursul declarat de partea civilă menționată va fi respins, ca tardiv.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, partea responsabilă civilmente și celelalte părți civile și, ca tardiv, recursul declarat de partea civilă P.D.V.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.I., T.I., B.V., C.I.L, D.V., partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale și părțile civile B.F., B.L.I., C.V., C.M., F.G., I.D.R., L.L., L.D., L.D.O., M.D., N.M.I., P.G., P.C.A., P.I., S.Z.A., S.E.M., D.M.C. și Ț.R. împotriva sentinței nr. 329 din 23 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 893/2005, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea civilă P.D.V. împotriva aceleași sentințe, pe care o menține.

În baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., obligă recurenții, la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează:

- câte 100 RON (1.000.000 lei), fiecare, recurenții-inculpați M.I., T.I., B.V., D.V., recurentul - parte responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale și recurenții - părți civile B.F., B.L.I., C.V., C.M., F.G., I.D.R., L.L., L.D., L.D.O., M.D., N.M.I., P.G., P.C.A., P.I., S.Z.A., S.E.M., D.M.C. și Ț.R.;

- la 250 RON (2.500.000 lei), recurentul-inculpat C.I.L., din care 150 RON (1.500.000 lei), reprezentând onorariu de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistarea acestuia, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2006.