Denial of suspension of imprisonment due to absence of grave family consequences despite parental death and financial hardship

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 711/ F din 31 mai 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul M.C., în temeiul dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200.000 lei fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că petentul M.C. se află în executarea unei pedepse privative de libertate, de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri aplicată prin sentința penală nr. 235 din 13 martie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 540 din 29 ianuarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii sale, condamnatul a învederat că are grave probleme familiale întrucât ambii părinți au decedat, fratele său nu realizează venituri și are un copil minor în întreținere, iar casa în care locuiesc necesită reparații majore.

Tribunalul a reținut, în raport de probele administrate în cauză, că nu s-a făcut dovada unor împrejurări speciale, apărute după începerea executării pedepsei de către condamnat, care să aibă consecințe grave pentru familia acestuia.

Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 550.000 lei din care 200.000 lei onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul M.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și, pe fond, întreruperea executării pedepsei.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Din analiza motivelor invocate de condamnatul recurent rezultă că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Din ancheta socială efectuată de Consiliul local al sectorului 2 București rezultă că familia condamnatului realizează venituri proprii care, chiar dacă sunt modeste, îi asigură existența.

Imobilul în care locuiește familia sa este decent, nu există probleme de sănătate în rândul membrilor acesteia, iar prezența în libertate a condamnatului nu ar putea contribui în mod efectiv la îmbunătățirea nivelului lor de trai.

În consecință, în mod corect instanțele de judecată au apreciat că nu există temeiuri pentru întreruperea executării pedepsei condamnatului M.C., neexistând nici un fel de consecințe pentru familia sa determinate de starea privativă de libertate.

Așa fiind, urmează ca recursul să fie respins, ca neîntemeiat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 547 din 13 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2005.