Appeal by complainant against refusal to indict police for abuse of office deemed unfounded; non-indictment upheld, 60 RON costs awarded.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed as unfounded the petitioner's appeal against a lower court ruling that had rejected his complaint challenging prosecutors' refusal to initiate criminal proceedings against two police officers for abuse of office and favoritism. The petitioner alleged the officers unlawfully forced entry into a building to favor a university foundation, but the court found no evidence the officers acted abusively. The decision upholds the prosecutors' and lower court's findings that the elements of the offenses were not met, affirming the resolution not to start a criminal investigation, and ordered the petitioner to pay 60 RON in judicial costs. The ruling is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 246 C. pen, art. 264 C. pen, art. 2781 alin. (1) C. proc. pen; Appeal by complainant against refusal to indict police for abuse of office deemed unfounded; non-indictment upheld, 60 RON costs awarded: Evaluând rezultatul acestor verificări, procurorul a constatat că cei doi lucrători de poliție, la 11 februarie 2004, nu au acționat abuziv și nici nu au favorizat presupușii infractori, astfel că, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 50 din 12 mai 2005, a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului T.M.P. împotriva rezoluției nr. 1349/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații comisar – șef H.E. și subcomisar M.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen.
În esență, s-au reținut următoarele:
La 13 februarie 2004, petentul a sesizat P.N.A. că, în ziua de 11 februarie 2004, comisarul – șef H.E., în calitate de șef al Poliției municipiului Alexandria a ordonat subordonaților săi să pătrundă în forță într-un imobil care a aparținea lui S.M.M., favorizând, în acest fel, Fundația E. Universitatea Alex. Ghica din Alexandria, să rămână în mod abuziv în acel imobil.
În urma verificărilor efectuate în cursul actelor premergătoare, s-au constatat următoarele:
Fundația E. Alexandria, în cadrul căreia funcționează Universitatea Alex. Ghica din aceeași localitate, își desfășoară activitatea într-un imobil care a fost adjudecat la 1 aprilie 2003, de către numitul B.D., prin sora sa, S.M.M., în calitate de procurator.
În baza actului de adjudecare, B.D., prin sora sa, în calitate de procurator, a închiriat, la 9 iunie 2003, acest imobil, fundației sus-menționate, cere-și desfășura activitatea în această locație.
Ulterior, prin adresa nr. 25 din 21 ianuarie 2004, SC L.A. SRL București i-a comunicat numitei S.M.M. că acest imobil i-a fost atribuit în proprietate, prin decizia nr. 1430 din 2 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială și că, deci, S.M.M. nu mai are nici un drept asupra acestui imobil.
Nesocotind comunicarea primită, în luna ianuarie și februarie 2004, S.M.M., împreună cu soțul său, însoțiți de petentul T.M.P., au pătruns abuziv în imobilul menționat, și au blocat ușile de acces cu lanțuri și lacăte, perturbând activitatea universitară.
La 6 februarie 2004, S.M.M. a depus o plângere la poliție, reclamând că lanțurile au fost rupte de administratorul Universității, în prezența directorului firmei de pază.
Această lucrare i-a fost repartizată comisarului - șef H.E., și a fost înregistrată de subcomisarul M.I., care ulterior, i-a comunicat reclamantei S.M.M. că, până la soluționarea litigiului civil de către instanță, să permită accesul personalului Universității în imobil.
La același organ de poliție au fost depuse și plângerile SC F.E. Universitatea Alex. Ghica; SC A.R.U. S.R.L. București și SC P.E. SRL Alexandria, împotriva soților S., pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare a folosinței locuinței, distrugere, violare de domiciliu nerespectarea hotărârii judecătorești și tulburare în posesie.
Evaluând rezultatul acestor verificări, procurorul a constatat că cei doi lucrători de poliție, la 11 februarie 2004, nu au acționat abuziv și nici nu au favorizat presupușii infractori, astfel că, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Această soluție a fost confirmată și de către procurorul ierarhic superior care, prin rezoluția nr. 4041/II-2/2004, a respins plângerea petentului.
Instanța, sesizată potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., examinând lucrările dosarului de acte premergătoare și rezoluția atacată a constatat, în mod corect, că aceasta este legală și temeinică, iar, drept urmare, a respins justificat plângerea petentului.
În concluzie, având în vedere că sentința atacată este legală și temeinică, urmează ca recursul petentului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.M.P. împotriva sentinței penale nr. 50 din 12 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II–a penală.
Obligă petiționarul la plata sumei de 60 RON (600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2005.