Credit contract annulment claim barred by time and lost to bank’s credit assignment; appeal upheld as unfounded

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 16 ianuarie 2004, reclamanții A.G. și A.E. au chemat în judecată pe pârâții A.V.A.B. în prezent A.V.A.S. București și B.A. SA (R.B. SA), sucursala Iași, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de credit din 21 martie 1995 și contractul de garanție imobiliară autentificat la 18 aprilie 1995.

Prin sentința civilă nr. 339 din 19 martie 2004, Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Iași.

Prin sentința civilă nr. 200 din 25 noiembrie 2004, Curtea de Apel Iași a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R.B. SA, sucursala Iași, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților. A fost respinsă acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. București, constatând ca prescris dreptul la acțiune. Totodată a fost respinsă acțiunea reclamanților în contradictoriu cu R.B. SA, sucursala Iași, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs reclamanții, solicitând, în esență, admiterea acțiunii lor așa cum a fost formulată, întrucât funcționarii B.A. Iași au comis falsuri trecând în contractul de garanție imobiliară, apartamentul lor proprietate personală, în acte nefiind incluse numele și datele lor de identitate, nefiind semnatarii contractului de credit.

Din examinarea actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei în raport de susținerile pe care reclamanții le fac prin recursul de față, se constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru a conduce la casarea hotărârii atacate.

În speță, se constată că prin hotărârea atacată pricina a fost soluționată pe calea admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R.B. SA, sucursala Iași și pe calea excepției prescripției dreptului material la acțiune în raport de pârâta A.V.A.S. București.

Astfel, se constată că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R.B. SA, sucursala Iași, a fost corect soluționată de instanță, întrucât prin contractul de cesiune de creanță din 2 decembrie 1999, aceasta a cedat A.V.A.B. (în prezent A.V.A.S.) București creanța și accesoriile ce decurg din contractul de împrumut și încheiat cu debitoarea SC C.G. SRL beneficiara împrumutului și din contractul de garanție imobiliară, pe care reclamanții recunosc că l-au încheiat.

În discuție rămânând numai acțiunea reclamanților față de A.V.A.S. București, care are calitate procesuală pasivă, instanța de fond a examinat problema prescripției dreptului la acțiune în raport de această pârâtă.

Întrucât litigiul de față poartă asupra unei creanțe neperformante preluată la datoria publică de către pârâta A.V.A.S., corect instanța a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 49 alin. (1) din O.G. nr. 51/1998 republicată, care prevedea o prescripție de 6 luni de la data când s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul au actul pe care se întemeiază acțiunea.

Cum reclamanții au indicat că au cunoscut pretinsul act fals în iunie-iulie 1996, deci anterior aprobării O.G. nr. 51/1998 prin Legea nr. 409/2001, termenul curge de la data intrării în vigoare a acestei legi, la 19 iulie 2001, așa cum corect s-a reținut prin hotărârea ce se atacă.

Ținând seama că acțiunea reclamanților a fost introdusă la 16 ianuarie 2004, dreptul la acțiune era prescris la această dată.

În această situație, susținerile reclamanților privind aspectele de fond ale cauzei, nu pot fi examinate, cât timp cauza a fost soluționată pe excepții în raport de cele două pârâte, așa cum s-a arătat mai sus.

În consecință, recursul reclamanților fiind nefondat va fi respins, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A.G. și A.E., împotriva sentinței nr. 200 din 25 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2005.