Irrigation infrastructure maintenance costs and evidentiary burden for contested repair scope in contractual counterclaim
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the plaintiff's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision which awarded the defendant 395,808,311 lei for maintenance works and compensated legal costs, while the primary claim for irrigation water and penalties remained in force against the defendant. The dispute involved a civil action for payment of irrigation water and late penalties, contested by a counterclaim for maintenance of irrigation infrastructure, where the plaintiff challenged the scope of the defendant's repairs, arguing they benefited other parties and the expert conclusions were not respected. The court held that the defendant sufficiently proved the execution of the maintenance works through construction estimates and handover minutes, and the plaintiff failed to provide evidence to substantiate its claims that the repairs were for third parties or that the debt was legally different, rendering its arguments insufficient to meet the grounds for cassation under Article 304 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ; Irrigation infrastructure maintenance costs and evidentiary burden for contested repair scope in contractual counterclaim: În consecință, criticile formulate în recurs de reclamantă nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate în condițiile art. 304 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 august 2003, reclamanta S.N.Î.F., sucursala Ialomița, a chemat în judecată pe pârâta A.U.A.I.C., pentru a fi obligată la plata sumei de 215.158.470 lei contravaloare apă pentru irigații și 528.453.320 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 395.808.311 lei contravaloare lucrări de întreținere irigații.
Prin sentința civilă nr. 325 din 13 aprilie 2004, Tribunalul Ialomița a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 215.158.470 lei contravaloare apă irigații pe lunile mai-septembrie 2001, cu dobânda legală calculată conform O.G. nr. 9/2000 începând cu 12 mai 2003 până la achitarea debitului. Totodată a fost admisă și cererea reconvențională a pârâtei și a fost obligată reclamanta la plata sumei de 395.808.311 lei contravaloare lucrări, compensându-se cheltuielile de judecată.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 731 din 6 decembrie 2004, a respins excepția lipsei calității procesuale active și a respins apelul reclamantei ca nefondat.
Împotriva acestei soluții, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea cererii reconvenționale formulate de pârâtă, întrucât contesta reparațiile făcute de pârâtă, care au vizat și pe alți beneficiari și nu s-au reținut concluziile expertizei.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Raporturile juridice comerciale s-au derulat între părți în temeiul contractului din 13 februarie 2001, încheiat cu obiecțiuni care nu au fost conciliate.
Cum, în ce privește acțiunea principală, pârâta a recunoscut debitul, iar reclamanta a recunoscut că nu a fost perfectată clauza penală referitoare la penalități, recurenta reclamantă își limitează criticile numai privitor la greșita admitere a cererii reconvenționale prin care a fost obligată la plată față de pârâtă.
Sub acest aspect, este de reținut că pârâta a dovedit efectuarea lucrărilor de reparații și întreținere a instalațiilor de irigații ale reclamantei potrivit devizelor de lucrări și proceselor verbale de predare a personalului și suprastructurii sistemului de irigații.
În această situație, având în vedere că reclamanta nu face dovezi în sprijinul susținerilor sale privind suma legal datorată pentru lucrările de întreținere ce i-au fost efectuate de pârâtă, nu pot fi primite simplele sale afirmații că reparațiile ar fi fost făcute și pentru alți beneficiari.
În consecință, criticile formulate în recurs de reclamantă nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate în condițiile art. 304 C. proc. civ.
Astfel că recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.N.Î.F. SA, sucursala Ialomița, împotriva deciziei comerciale nr. 731 din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2005.