Eviction refused due to implied lease extension via accepted offer
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the Court of Appeal's decision that denied the eviction claim and confirmed the obligation to pay contractual penalties, thereby leaving the property in the tenant's possession. The dispute arose from a commercial lease where the lessor sought eviction and unpaid rent penalties after the initial term expired in December 2002; the lessor argued that a later letter requesting the tenant's intention to renew did not constitute an agreement to extend the contract. The decisive legal basis was the doctrine of contract renewal through mutual consent, where the court determined that the lessor's offer to extend the lease was validly accepted by the tenant, creating a binding extension of contractual rights and obligations that barred the claim for eviction. </think> The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the Court of Appeal's decision that denied the lessor's request for eviction and affirmed the obligation to pay contractual penalties, thereby maintaining the tenant's right to occupy the space. The case involved a commercial lease dispute where the lessor claimed the tenancy ended upon the expiration of the initial term in late 2002, arguing that a subsequent letter inquiring about the tenant's willingness to renew did not constitute an agreement to extend the contract. The court held that the lessor's offer to extend the lease was validly accepted by the tenant through subsequent correspondence and continued possession, establishing a contractual extension that legally barred the eviction, while the tenant remained liable for contractual penalties associated with late rent payments.
Legislator headnote
AI generatedEviction refused due to implied lease extension via accepted offer: Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 27 din 11 decembrie 2003, hotărârea atacată fiind schimbată în parte în sensul răspunderii capătului de cerere privind evacuarea pârâtei.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 8 aprilie 2003, reclamanta SC A. SA București, a chemat în judecată pârâta SC L. SA Satu Mare pentru a se dispune:
- evacuarea pârâtei din spațiul comercial situat în Carei str. 1 Decembrie;
- plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei /zi întârziere până la evacuarea din spațiu și plata sumei de 14.518.670 lei, penalități de întârziere pentru plata cu întârziere a chiriei.
Tribunalul Satu Mare, prin sentința civilă nr. 2002 din 7 octombrie 2003 a admis în parte acțiunea, dispunând evacuarea pârâtei din spațiul comercial și obligarea la plata penalităților de 14.518.670 lei, cu cheltuieli de judecată, fiind respinsă pretenția pentru daune cominatorii.
S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri că durata contractului de colaborare dintre părți din 1 iulie 1997, s-a încheiat pe durată de 4 ani, până la 1 iulie 2001, după care, prin actul adițional din 21 martie 2001 s-a prelungit până la 31 decembrie 2002. Întrucât contractul nu a fost prelungit, deținerea spațiului este fără titlu astfel că cererea de evacuare este întemeiată.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 27 din 11 decembrie 2003, hotărârea atacată fiind schimbată în parte în sensul răspunderii capătului de cerere privind evacuarea pârâtei.
Instanța a reținut că părțile au convenit prin acordul lor de voință prelungirea contractului, prin adresa din 5 decembrie 2002 emisă de reclamantă, până la 31 decembrie 2003.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs prin care a susținut că fără temei instanța a reținut prelungirea contractului în 2003. Prin adresa din 5 decembrie 2003, a solicitat pârâtei să-și exprime intenția cu privire la prelungirea contractului, deci nu a existat un acord de prelungire. Pe de altă parte, acordul de prelungire era condiționat de plata la zi a sumelor datorate. Ca urmare, greșit s-a respins cererea de evacuare a pârâtei.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a reținut întemeiat prelungirea contractului dintre părți.
Oferta reclamantei locatoare cu adresa din 5 decembrie 2002 a fost acceptată de pârâta locatară cu adresa din 16 decembrie 2002, spațiul fiind deținut în continuare. Ca urmare, existând raporturi contractuale privind deținerea spațiului, întemeiat a fost respinsă cererea reclamantei de evacuare a pârâtei.
În ce privește plata chiriei, aceasta este o obligație derivând din contract, iar pentru întârziere, pârâta a fost sancționată cu plata de penalități.
Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SA București, împotriva deciziei nr. 27/C/2003-A din 11 decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 iunie 2005.